Aberând cu grație, mă prefac a fi scriitor
Aberatii
Erau trei generali, toți trei decorați, toți trei experimentați și căliți în flăcările războiului și toți trei cu câte o opinie diferită. Se tot chinuiau de câteva zile să se pună de comun de acord în privința modului în care să trimită mesaje pe câmpul de luptă. Razboiul era în
Aberatii
I se spunea “pescarul-invers” și era fără doar și poate cel mai colorat personaj dintre toți cei care se strângeau pe marginea lacului la acele ore matinale. Și credeți-mă că se strângeau mulți ciudați pe acolo, amatori fie de o ciorbiță de pește, fie să mai întrerupă din monotonia zilelor
Aberatii
Nimic nu miroase mai frumos decât sâmbăta. De-ar fi parfum, s-ar vinde ca pâinea caldă (care, în mod absolut întâmplător, are la rândul ei un miros tare apetistant). Sâmbata miroase atât de frumos încât îți vine să îți petreci întreaga zi adulmecând-o și savurându-i cu nesaț aroma. Iar partea absolut
Aberatii
În timp ce mai crăpa câte o sămânță între măsele, scuipând fără griji cojile pe asflat, și savurând intens gustul miezului sărat, Fane Baștanul reflecta asupra vieții sale. Nici prea-prea, nici foarte-foarte, o ducea ok. Din mici combinații reușise să își cumpere un vechi BMW, plănuind chiar să îi schimbe
Aberatii
O să iau o idee expirată, să dau cu var peste ea, o să o curaț, o să o șterg, voi da și cu vopsea, și toți o vor crede nouă și-a mea. Nimeni nu va știi că e copiată, așa poleită și frumos ambalată, cum va fi ea. Succes
Aberatii
Pe nebunul satului nu îl băgău în seamă decât, în mod complet nesurprinzător, alți nebuni. își creaseră propria lor societate, un sat în sat, în care fiecare avea câte o doagă diferită lipsă. Șeful lor era evident el, nebunul satului, căci se știe doar: în țara celor ce bat câmpii,
Aberatii
Afară se lăsase întunericul, ploua, era frig iar el se îndrepta spre casă, când un obiect lucind misterios, ascuns parțial sub un ambalaj murdar, i-a atras atenția. În mod normal, ar fi ignorat ceea ce era probabil o tablă sau o bucată de geam, și și-ar fi văzut de drum,
Aberatii
Un oarecare cetățean își făcea veacul prin fața poștei, numărând oamenii care intrau și care ieșeau. Le analiza hainele, chipurile, tunsorile și mersul, încercând să deducă pe cât mai mult posibil din viețile lor. Numea asta ”antrenament de detectiv”. Pasiunea sa începuse de altfel cu lectura unui număr mult prea
Aberatii
Padurea era plina de animalute simpatice. De la Iepuras Dragalas sau Rita Veverita, pana la Raducu Bursucu sau Nelu Fluturelu, fiecare avea cate ceva care sa il faca visul copiiilor de pretutindeni. Insa dintre toti cel mai dulce, cel mai pufos, cel mai frumos si cel mai adorabil era de
Aberatii
S-a asezat in fund si a decis sa fie rege. Nu a gasit supusi peste care sa domneasca dar nimeni si nimic nu l-au putut impiedica sa fie rege peste propria sa umbra. Asa ca si-a asezat un jilt cat mai impunator si elegant posibil fara a sacrifica din confort,
Aberatii
Un cetatean ca oricare altul cauta sa prinda doi iepuri. Era absolut necesar sa ii prinda pe amandoi, din motive doar de el stiute, insa toate incercarile sale au esuat in mod umilitor. Se stie doar ca cine alearga dupa doi iepuri nu prinde nici unul. Asa ca se hotari
Aberatii
Erau doi ce se luptau pentru centrul atentiei, diferiti precum ziua si noaptea, fiecare reprezentand practic inversul celuilalt. Primul era special. Nu din cale afara de special, unul la un miliard, un geniu care sa apara doar o data pe secol, dar suficient de special incat sa fie cea mai