Ca niciodată

Unele lucruri nu merită băgate în seamă. Pot fi trecute cu vederea. Se poate așterne negura timpurilor peste el, pot fi uitate, pot fi ignorate și nu se pierde absolut nimic. Dar acum nu era cazul.

Ce se întâmpla era extraordinar. Un eveniment unic în istoria universului, un veritabil miracol a cărui probabilitate statistică tindea către zero absolut. Nemaivăzut, nemaipomenit și nemaiauzit, evenimentul era pe val.

Cărțile de istorie i se așterneau desfăcute în față, cu foile goale, îmbiindu-l să le completeze. Toată lumea dorea să îl imortalizeze pentru a rămâne de-a pururi în memoria tuturor. Ce să ne mai lungim, era vorba de ceva greu de descris în cuvinte. Și fix asta era problema.

Fotografii au încercat să surprindă fără succes evenimentul dar nimic nu s-a putut înregistra pe peliculă. Nici înregistrările audio-video nu au avut mai mult succes. Și oricum nimeni nu era dispus să piardă prea mult privind prin obiectiv în loc sa se minuneze de ceea ce întămpla.

S-a sperat că poate artiștii vor reuși să reproducă din memorie grandoarea a cărei spectatori au fost. Dar poeții nu aveau cuvinte, pictorii nu aveau suficiente culori iar scriitori nici măcar nu știau cu ce să înceapă. Orice ar fi încercat, nu ar fi făcut dreptate originalului.

Așa că a fost și s-a dus… Cel mai important, mai spectaculos și mai măreț eveniment din istorie. Când? nimeni nu știe, nimeni nu a putut salva amintirea sa. Nimeni nu știe dacă a existat măcar. Poate e doar un zvon că ceva atât de minunat a avut loc sau poate că zvonul e doar o invenție a martorilor, pentru a nu-i face pe cei care l-au ratat să regrete prea mult.

A fost odată ca niciodată sau nu a fost? Aceasta e întrebarea. Căci de-ar fi fost, nu s-ar fi putut povesti iar de n-ar fi fost, cum am putea știi?