Vulpea cea șireată

Vulpea nu era neapărat șireată dar se împământenise zvonul cum că ar fi, iar ea era suficient de deșteaptă încât să realizeze că acest lucru este spre avantajul ei.

Lupul cel rău și fioros o lăsa astfel în pace iar ursul cel mare și puternic o ignora așijderea. Se știau a nu fi tocmai inteligenți și nu aveau de gând să se pună rău tocmai cu vulpea cea șireată.

La rândul lor, animalele cele mici evitau să i se opună. Ce șanse ar fi avut în fața vicleniei vulpii? Nici una, așa că mai bine să moară cu demnitate. Se resemnau cu ideea că nu cădeau pradă unui carnivor oarecare ci tocmai unuia din cale afară de șiret.

Doar iepurele, de un renume similar, ar fi îndrăznit să i se opună. Era și el faimos pentru mintea ageră și fix această agerime îl ajuta să nu dea niciodată ochii cu vulpea, pentru a decide odată pentru totdeauna cine e cel mai șmecher. Era ok, putea trăi cu această incertitudine.

Nici vânătorii nu prea o deranjau. Nu din cauză că ar fi fost așa șireată, nici vorbă. Astfel de zvonuri nici măcar nu ajunseseră la urechile oamenilor. Pur și simplu vulpea era cam jigărită. Fără să fie material de fripturică și cu zero valoare ce trofeu, ce rost ar fi avut să își bată capul?

Vulpea a dus-o bine multă vreme, trăind ca o regină necontestată de nimeni. Statutul statut, burta burtă… ce altceva ar mai fi putut cere de la viață? De-ar fi fost doar ceva mai proastă, ar fi dus-o la fel de bine și mai multă vreme, până la miticile fericite adânci bătrâneți. Era însă suficient de citită încât să o irite faima nemeritată. Avea și ea onoare și aspirații și și-ar fi dorit să fie cu adevărat vicleană.

S-a pus deci cu burta pe carte. A început să studieze din greu, s-a înscris la cursurile unei facultăți. Și-a dat toată silința pentru a fi cea mai bună din promoție și nimeni nu a muncit la fel de mult ca ea. La final, a meritat! A terminat prima din serie și absolvind magna cum laude s-a întors glorioasă în pădure, înarmată cu doveditoarea diplomă.

A convocat imediat o adunare a animalelor. Ușor speriate, s-au strâns cu toate în jurul ei, de la mic la mare. Doar era vulpea cea șireată, cum să i se opună?

-Animalelor, începu ea să cuvinte. Știți cu toții că sunt cel mai inteligent animal din pădure, cel mai viclean, cel mai abil și cel mai tactic. Ei bine, v-am adunat aici ca să vă dovedesc acest lucru!

Și a scos glorioasa diploma, expunând-o mândră tuturor.

Pfff... au pufnit ei în semn de dispreț, și i-au întors cu toții spatele. Nu le venea să creadă că s-au lăsat păcăliți de ea atâta amar de vreme.

Vulpea îi privea surprinsă cum se depărteaza nepăsători de ea, neînțelegând ce se întâmplă... doar era vulpea șireată, nu?

-Auzi, vulpeo, o strigă zeflemitor iepurașul. Daca erai cu adevărat șireată nu aveai nevoie de diplomă!

Bogdan BUCUR

Bogdan BUCUR

Născut și crescut
București