Aberând cu grație, mă prefac a fi scriitor
Aberatii
Următoarea povestioară e pe cât de reală, pe atât de secretă, iar cei ce o vor citi vor înțelege de îndată de ce, căci nu în fiecare zi mărețele imperii americane și rusești sunt umilite de o țărișoară amărâtă precum România. Totul a început, cum altfel, cu o ceartă stupidă
Aberatii
Oricine pe lumea asta are un talent, orișicât de mic ar fi. Al lui Viorel era să circule cu autobuzul fără bilet. Păi stai așa, că aproape toți o fac, veți spune. Ceea ce e complet adevărat. Dar chiar și cel mai aprig blatist tot mai cumpără o călătorie, de
Aberatii
Nilu Iepurilă era un iepure ca toți iepurii, dar cam țâfnos, nu știai niciodată când și din ce motiv îi țare țandăra. În rest, urecheat, pufos și iute de picior, nimic de zis. O dată pe lună, Nilă era chemat alături de celelalte animale la Adunarea lunară a locuitorilor din
Aberatii
La nașterea tânărului V., ursitoarele nu s-au sfiit cu calitățile. A primit din plin inteligență, înțelepciune și o curiozitate sfredelitoare specifică unui viitor geniu. Nici urât nu era, constituția sănătoasă l-a ferit de boli nasoale, nu l-a lovit nici chelia, nici burta și era chiar și ușor peste medie la
Aberatii
Trecuseră vreo 2 luni de când prima Inteligență Artificială ajunsese la nivelul de Singularitate și cam o lună de când 99.99% din omenire fusese absorbită și integrată în absolut, atingând următorul pas evolutiv al speciei. Teleportați cuantic într-o altă dimensiune, una a cunoașterii pure, post-oamenii au dispărut subit de
Aberatii
Când ești copil nu îți analizezi prietenii decât la alegerea coechipierilor pentru meciul de fotbal. Când ești copil nu te gândești la viitorul tău și al lor, la drumurile pe care le veți urma în viață, la ce veți ajunge fiecare. Nu, aceste lucruri le faci când te maturizezi. Inocența
Aberatii
Două lucruri erau constante la diminețile lui Vasile: aglomerația din tramvai și moșulețul care vindea covrigi în stație. Fie că era frig sau cald, ploaie sau vânt, bătrânelul era mereu acolo, cu lada de covrigi acoperită de o folie de plastic, vânzând covrigi ieftini trecătorilor. A cumpărat și el într-o
Aberatii
Multe lucruri erau discutabile când venea vorba de înțeleptul satului. De pildă, dacă s-ar fi putut măsura cu înțelepții de la palatul regelui, dacă era cel mai tânăr înțelept din istoria satului (avea doar 20 de ani) sau dacă părul său era blond închis sau șaten deschis. Însă de faptul
Aberatii
Pe vremuri, omul gospodar își făcea vara sanie și iarna căruță. Dar asta era atunci, astăzi doar proștii satului nu procedează în acest fel, forțând gospodarii de nouă generație să caute alte moduri prin care să își demonstreze înțelepciunea. Grigore era un astfel de gospodar. Avea vaci, avea oi, avea
Aberatii
Pentru prima dată oamenii de știință erau tăcuți și nimeni nu se încumeta să încerce măcar să prezică ce va urma. Nici măcar scriitori de S.F. sau autorii de benzi desenate nu se aventurau să facă vreo supoziție. Pentru că după ce oamenii au început să capete puteri în
Aberatii
În vremuri pe care unii le-ar numi mai bune și mai simple, într-o așezare ștearsă de mult din istorie de negura timpului, trăia un băiețel tare răsfățat. Cum era singur la părinți, i se făceau mereu toate poftele. Mâncare? Numai bunătățuri, gogoși și prăjituri. Primea cele mai frumoase jucării, de
Aberatii
Numărul bestiei se știe că este 666. Dacă înmulțești 6 cu 6 rezultă 36, iar 36 de grade e temperatură caniculară. “Vară”, “caniculă” și “căldură” au în medie câte 6 litere fiecare. Mai mult chiar, atât “vara” cât și cifra 6 scrisă cu cifre romane încep cu V iar “soare”