Aberând cu grație, mă prefac a fi scriitor
Aberatii
-"Uitați bănuții dumneavoastră", îi spuse casiera în timp ce îi înmâna teancul de bancnote și cele câteva monezi, numărate cu grijă în prealabil. Un om normal ar fi fost fericit în această situație. Ce poate fi mai minunat decât să te poți bucura în final de roadele
Aberatii
Era vreo 2030, într-o zi de marți. Cam pe la prânz, dar doar din punct de vedere temporal, căci nimeni nu avea nimic de mâncare. O vreme friguroasă le răcea oasele cetățenilor rămași, cârpele peticite ce le acopereau corpurile nefiind capabile să opună cine știe ce rezistență vântului rece. Era
Aberatii
Ce poate fi mai enervant decât un vecin care dă găuri cu bormașina? Un vecin care dă găuri cu o bormașină anemică. În dimineața zilei de azi, liniștea ne-a fost nițeluș tulburată de bârâiturile anorexice ale unei bormașinuțe ce părea să aibă motor de periuță de dinți electrică. Se auzeau.
Aberatii
Maturizarea nu e un proces care să se întâmple peste noapte dar nici nu se întâmplă treptat, de-a lungul timpului. Nu, e un ansamblu de momente aparent normale când firul standard al gândurilor e întrerupt subit de realizarea că te-ai schimbat. Nu fizic. Nu are legătură cu un început moale
Aberatii
În țara oamenilor cu doi ochi chiorul o ducea destul de prost. Dar nu din cauză că era defavorizat, Doamne-ferește. Pentru majoritatea slujbelor era suficient acel singur ochi pe care îl avea. Dezavantajul său venea din altă parte... O să o spun pe șleau, nu are rost să ne ascundem
Aberatii
Următoarea povestioară e pe cât de reală, pe atât de secretă, iar cei ce o vor citi vor înțelege de îndată de ce, căci nu în fiecare zi mărețele imperii americane și rusești sunt umilite de o țărișoară amărâtă precum România. Totul a început, cum altfel, cu o ceartă stupidă
Aberatii
Oricine pe lumea asta are un talent, orișicât de mic ar fi. Al lui Viorel era să circule cu autobuzul fără bilet. Păi stai așa, că aproape toți o fac, veți spune. Ceea ce e complet adevărat. Dar chiar și cel mai aprig blatist tot mai cumpără o călătorie, de
Aberatii
Nilu Iepurilă era un iepure ca toți iepurii, dar cam țâfnos, nu știai niciodată când și din ce motiv îi țare țandăra. În rest, urecheat, pufos și iute de picior, nimic de zis. O dată pe lună, Nilă era chemat alături de celelalte animale la Adunarea lunară a locuitorilor din
Aberatii
La nașterea tânărului V., ursitoarele nu s-au sfiit cu calitățile. A primit din plin inteligență, înțelepciune și o curiozitate sfredelitoare specifică unui viitor geniu. Nici urât nu era, constituția sănătoasă l-a ferit de boli nasoale, nu l-a lovit nici chelia, nici burta și era chiar și ușor peste medie la
Aberatii
Trecuseră vreo 2 luni de când prima Inteligență Artificială ajunsese la nivelul de Singularitate și cam o lună de când 99.99% din omenire fusese absorbită și integrată în absolut, atingând următorul pas evolutiv al speciei. Teleportați cuantic într-o altă dimensiune, una a cunoașterii pure, post-oamenii au dispărut subit de
Aberatii
Când ești copil nu îți analizezi prietenii decât la alegerea coechipierilor pentru meciul de fotbal. Când ești copil nu te gândești la viitorul tău și al lor, la drumurile pe care le veți urma în viață, la ce veți ajunge fiecare. Nu, aceste lucruri le faci când te maturizezi. Inocența
Aberatii
Două lucruri erau constante la diminețile lui Vasile: aglomerația din tramvai și moșulețul care vindea covrigi în stație. Fie că era frig sau cald, ploaie sau vânt, bătrânelul era mereu acolo, cu lada de covrigi acoperită de o folie de plastic, vânzând covrigi ieftini trecătorilor. A cumpărat și el într-o