Varza

Coana varză era supărată tare. Iar fusese insultată (indirect, ce e drept), și simțea că i s-a umplut paharul. Asista aproape zilnic la același scandal, între aceleași persoane, cu aceleași insulte. Doar felul de mâncare diferea... Să vă explic.

Cecilia, o gospodină ca toate gospodinele, avea un soț tare bădăran. Nimic nu-i convenea! "Ai pus prea mult borș, Cecilio! Ești varză, nici măcar o ciorbă nu știi să faci", comentase azi Gelu. Ieri o făcuse varză pentru că lăsase cartofii prăjiți prea mult pe foc și i se păreau cam arși, alaltăieri era varză pentru că nu tocase ceapa suficient de mărunt. Cecilio, ești varză! devenise practic un slogan al casei iar coana varză se săturase să mai fie pomenită în astfel de comparații negative.

Tocmai ea, din neam bun de crucifere, una dintre cele mai vechi legume cunoscute, sănătoasă și plină de vitamine, să fie asociată cu eșecurile? Ok, înțelegea de pildă ca un om creț să fie varză, vedea asemănarea cu frunzele ei. Dar un om incompetent de ce era varză? De la atâtea insulte ajunsese să fie mai acră decât dacă ar fi fost murată!

- Nu se mai poate, trebuie să ne răsculăm!, încercă ea să agite și celelalte legume din bucătărie. Oamenii ăștia nesimțiți știu doar să ne mănânce și să ne jignească!

Legumele începură să se foiască nervoase, dar ezitau să se bage în discuție.

-Nu v-ați săturat de porcii aceștia nesimțiți de oameni? Boii ăștia, în mod normal sunt fricoși ca găinile dar când e vorba să insulte capătă curaj, apoi se încapățânează ca niște berbeci să implice și regnul vegetal în certurile lor! Așa mentalitate de turmă n-am mai văzut decât la oi, își vărsă ea oful.

- Alo, varzo, vezi că ne supărăm!, se auzi o voce din frigider. Se treziseră cărnurile din hibernare și nu le-a convenit deloc discursul verzei.

- S-avem pardon, se scuză imediat varza. M-am molipsit de la gunoaiele astea de oameni, n-am vrut să vă jignesc.

- ...și noi avem sentimente, să știi..., se auziră câteva voci timide din coșul de sub chiuvetă. Și în plus, am aprecia dacă ne-ai spune "resturi", e un termen rasist "gunoaie"!

Varza oftă. Nu așa își imaginase discursul. Se vedea mai degrabă ca un Braveheart al legumelor, lider al răscoalei vegetale împotriva oamenilor, și când colo nu reușise decât să alieneze restul bucătăriei.

Tuși puțin, își drese zgomotos glasul, și încercă pentru ultima oară să își convingă suratele:

- Chiar nu vă pasă? Chiar nu aveți onoare? Dovleacule, ție îți convine când oamenilor proști li se spune că au "cap de bostan"? Morcovilor, pe voi nu vă deranjează când oamenii își mai spun între ei că au "morcovi în fund"? Chiar nimeni? Chiar nimic?

Dar pe morcovi îi durea fix acolo unde se presupunea că sunt băgați, dovleacul era prea tăntălău ca să priceapă, iar restul legumelor preferau să tacă.

- Cum vreți!, le spuse ea dramatic. Data viitoare când ne mai vorbesc de rău, o să mă bag eu și pentru voi și o să le fac scandal, ia să vedeți!

N-a durat mult până la următoarea ceartă. Cecilia a făcut o friptură și desigur că nu a fost pe placul mofturosului de Gelu. Ce e cu uscătura asta? Nici măcar o friptură nu știi să faci, Cecilio, ești varză de Bruxelles!. Și ZBANG!, se auzi pentru prima dată o farfurie zburând prin aer. Se pare că varza nu fusese singura din casă cu nervii întinși la maxim. Dar tot zgomotul ce a urmat a aparținut exclusiv cuplului de oameni.

- N-a mai zis de mine de data, se scuză varza către restul legumelor, după ce se potoliră certurlle domestice. Ce vreți, le știu pe bruxelleze și sunt, într-adevăr, cam tufă...