Gheare ca ale lui Wolverine

Cum, necum, George a primit o dorință. Unii spun că ar fi prins peștișorul de aur, alții că ar fi frecat vreo lampă fermecată, că ar fi aruncat monezi într-o fântână, că ar fi avut vreo zână ca nașă sau că i-ar fi cedat loc pe scaun în autobuz Sfintei Vineri. Teorii sunt multe, dorința lui George a fost una singură: să aibă gheare retractabile, ca Wolverine.

gheare de Wolverine

O parte dintre cititori se vor opri oripilați aici. Hai că după atâtea basme și povești, conceptul de dorință împlinită ar fi poate plauzibil. Dar să o irosească cineva pe așa un moft infantil, în locul unul catralion de miliarde de dolari, a tinereții fără bătrânețe, iubirii adevărate, propriul regat, pacea în lume sau alte chestii la fel de plicticoase? Imposibil.

Și în timp ce aceștia vor lansa petiții peste petiții pentru interzicerea poveștii și vor lăsa comentarii răutăcioase, partea înțeleaptă a cititorilor va da din cap aprobator și va merge mai departe. Evident că gheare ca ale lui Wolverine sunt cea mai bună dorință.

Cum, necum, George a căpătat gheare ca ale lui Wolverine. Le-a testat imediat, desigur. Zing!, i-au țâșnit lucind printre degete. Adamantiu lucios, strălucind lucitor, cu un tăiș ascuțit, tăios și strălucitor. Ce poți să vrei mai mult de atât? Le-a băgat apoi la loc și pentru o vreme a fost fericit. Avea gheare ca ale lui Wolverine.

Dar ce să facă totuși cu ele? Noapte după noapte s-a plimbat prin cele mai rău-famate cartiere ale orașului, doar-doar s-ar lega cineva de el, să aibă pretext să se dea mare, dar nu a reușit decât să atragă atenția polițiștilor cărora, evident, nu le-a arătat nimic. Cu portul de armă albă nu e de glumit. S-a dus apoi prin baruri în speranța că va găsi un bețivan arțăgos, dar n-avea nimeni chef de scandal, erau toți prea ocupați cu băutura.

George avea gheare ca ale lui Wolverine și le avea degeaba. În trei luni de zile nu le-a scos decât de trei ori. Atunci, prima dată, când i s-a îndeplinit dorința, o a doua oară în baie, să se admire în oglindă, și o a treia oară după câteva săptămâni, să fie sigur că nu a fost doar un vis. Altfel nu prea poți să le scoți așa, degeaba, e păcat. Și nu poți nici să te dai mare aiurea la lume, căci nu știi niciodată cine o să înceapă să pună întrebări incomode, cum ar fi "cum de ai gheare ca ale lui Wolverine" și "de ce ți-ai dori așa ceva în locul a *introdu chestie plicticoasă aici*???".

Rămăsese un singur lucru de făcut.

Cum, necum, George avea gheare ca ale lui Wolverine și trebuia să facă ceva cu ele. Așa că și-a scos ghearele, a deschis dulapul din bucătărie, a scos o pâine și a început să o felieze.


Categorii
personal  |  opinii  |  recomandari de carte  |  avem multe pisici  |  otaku stuff  |  rants  |  aberatii