Născut Talent

George a fost ghinionist de mic, s-a născut cu un nume sortit eșecului. Nu, nu îl chema George Eșec, George Ratatul sau alte combinații total pe lângă, și nu avea nici vreun nume de familie ridicol. Dacă s-ar fi întâmplat asta, s-ar fi făcut notar sau politician. Paradoxal, se simțea blestemat pentru că îl chema Talent.

Sunt convins că mulți vor fi mirați citind acest rânduri. E țara plină de Ionești, Popești sau Vasilești anonimi care încearcă să se promoveze ca Edi Talent sau Adi Talentatu. Și atunci cum să fie blestemat cineva blagoslovit de natură cu numele George Talent?

Să vă explic. Ce fel de așteptări credeți că are societatea de la Gheorghe Căcărează sau de la Toni Greblă? Nici. Una. Dacă un Căcărează piere sub anonimat după o viață lipsită de realizări, cui îi pasă? Când te cheamă Violeta Cârnat, să zicem, nu te ambiționezi să faci ceva încât să te ridici deasupra miștourilor, să te răzbuni pe toți care au râs de numele tău? Nu ai nimic de pierdut, ci doar de câștigat.

Imaginați-vă acum prin ce trecea George Talent, de fiecare dată când o dădea în bară. Nu avea voie! Numele nu îi permitea nimic altceva în afară de excelență. Ori când ești un băiat ca toți băieții, mediocru dintr-o familie de mediocri, de unde excelență? Nici nu vă puteți închipui câtă presiune era pe umerii săracului George și cât a suferit în timpul școlii. A avut neșansa să se nască Talent și părea să îi fie scris că va muri eșec, dezamăgind pe toată lumea.

În partea cealaltă a orașului, soarta s-a dovedit a fi mult mai blândă cu Maria, fetița familiei Speranță. Combinația de fată conștiincioasă și ambițioasă cu atitudinea benevolentă și plină de susținere a celor din jurul, ei a dat naștere unei viitoare campioane. Chiar și cel mai meschin profesor care o scotea la tablă pe eleva Maria Speranță, spera ca fetișcana din fața lui să se descurce.

An după an, olimpiadă după olimpiadă, premiu după premiu, realizările Mariei creșteau cu aceeași viteză cu care George acumula eșecuri. Cu toate acestea, cei doi erau la fel de nefericiți...

Pe George îl putem înțelege însă situația Mariei îi lăsa pe mulți perplecși. Muncea din pasiune și se bucura pentru fiecare succes obținut, deci nu efortul depus era cel care o întrista. Suferea deoarece oricât de mult ar fi realizat, era blestemată să rămână mereu speranță. Toate rezultatele enormului ei efort erau anulate subliminal de un banal nume de familie... Dar soarta, heh, nu e chiar arât de cruntă pe cum crede lumea. Ea strică și ea repară.

Maria și George s-au cunoscut la facultate. Ea prima pe listă, el printre cei cu locuri la buget. Deși George nu era ratat, era totuși un tip normal și mediocru, sub nivelul excelenței Mariei, fiind deci un cuplu improbabil. Dar ea a simțit în el un suflet pereche, cineva care putea să îi înțeleagă durerea. I-a plăcut că avea blândețea unui om care suferise, i-a plăcut că era tolerant cu ceilalți, că avea răbdare, știa să asculte și, de ce să ne ascundem după deget, i-a plăcut numele lui de familie. Lui George i-a plăcut că Maria arăta bine.

S-au căsătorit de îndată ce au terminat facultatea. La cununia civilă au bulversat funcționarii cu decizia lor nemaiîntâlnită: fiecare a adoptat numele de familie al celuilalt! Maria a devenit Maria Talent iar George a devenit George Speranță.

Flacăra Mariei a continuat să ardă chiar mai puternic. Așteptările de care se lovise George toată viața sub auspiciul numelui său găseau în Maria un talent veritabil, care se ridica la înălțimea lor. Iar jarul lui George a reînceput să ardă mocnit, lipsit fiind de presiune, ajungând în timp la un nivel decent, ce îi permitea să nu își facă soția de rușine.

După o copilărie nefericită, George a putut trăi o viață lungă liniștită. Născut Talent, a murit la 95 de ani așa cum și-a dorit: "Speranță".