Cel mai șiret animal din pădure

În genul acela de pădure fermecată în care animalele au calități antropomorfe, trăia un leu tobă de carte. Citea toate bestsellerele de business, marketing, știință și psihologie, asculta cele mai șmechere podcasturi, avea chiar și blog și cont de Twitter unde posta link-uri interesante. Cu toate acestea, restul animalelor din pădure îl vedeau, ei bine, ca pe un leu...

Când spui "leu" te gândești la un animal puternic și feroce, regele junglei, cel mai de top prădător. În nici un caz nu îl vezi ca pe un șoarece de bibliotecă! Dacă era vreun animal care era privit ca și cum ar fi fost mai inteligent decât restul, atunci sigur era coana vulpe. Ori asta îl enerva pe leu la culme!

Nu era cine știe ce de capul vulpiței, cel puțin nu în mintea leului. Roșcata nu era nici pe departe la fel de cultă, era genul care se uita la emisiuni în care oameni mai puțin cunoscuți cântă sau dansează în timp ce oameni ceva mai cunoscuți le dau note și îi critică. Iar atunci când citea, citea tot felul de tabloide bune doar să împachetezi chestii. Și cu toate acestea ea, vulpea, era șireata pădurii, în timp ce el, leul, era doar un pachet de mușchi, gheare, colți și coamă. Lucrurile nu mai putea continua așa!

Leul a convocat de urgență o întâlnire cu toate animalele și a anunțat că va avea loc un concurs de cultură generală între el și vulpe, pentru a determina care e cel mai șiret animal din pădure. Zis și făcut!

Cum era bine protejat de țepi ascuțiți și drept urmare netemător nici de vulpe, nici de leu, ariciul fu ales ca arbitru imparțial. Urma să pună întrebări cât mai obiective iar la final să declare odată pentru totdeauna cine era cel mai deștept.

Leul câștigă detașat concursul! Vulpea era prea slăbită ca să îi pese de competiția în care fusese implicată fără voia ei și, adevărul fie spus, nici nu prea avea cine știe ce cunoștințe generale. Nici n-ar fi avut timp să se educe, chiar dacă ar fi vrut. Atunci când ești cunoscut drept cel mai șiret animal prada tinde să te ocolească și să fie paranoică dacă îți simte orice fel de urmă. Drept urmare, coana vulpe nu o ducea deloc bine. Rar prindea câte ceva de ronțăit, și atunci era de regulă vreo viețuitoare bolnavă și slăbănoagă. Cu o astfel de dietă anemică, ce altceva putea să facă vulpea decât să zacă în fața televizorului? Dar concursul a schimbat tot.

Vulpea era privită acum de sus de restul animalelor. "Ce-a reușit să ne păcălească că e șireată...", își spuneau ele. Și, încet-încet, începură să își lase garda jos. În locul unui șoarece pe moarte, vulpea putea să facă rost acum de câte un iepuraș rotofei. Era altă viață! Dar avea grijă să fie subtilă, nu îi displăcea deloc noua ei reputație și nu vroia să o piardă. De ce i-ar fi păsat că lumea o crede proastă când ajunsese să lucească blana pe ea și nu i se mai vedeau coastele? Lasă să fie leul cel mai șiret.

Iar leul a constatat că fala nu ține de foame. E drept, și înainte se fereau animalele de el, căci era ditamai bestia iar apetitul său era pe măsură, dar nu se fereau de el în mod special. Mai mergeau la risc, sperând că se vor putea ascunde sau vor putea fugi dacă sunt atacate. Dar acum că leul își demonstrase viclenia, nu mai era de glumit. Și uite așa vajnicul leu și-a mai adăugat un titlu sub centură: nu mai era doar cel mai șiret animal din pădure, era și cel mai slab.


Categorii
personal  |  opinii  |  recomandari de carte  |  avem multe pisici  |  otaku stuff  |  rants  |  aberatii