Și anul acesta semimaratonul Bucureștiului s-a împărțit pe două zile. Sâmbătă, 9 mai, au avut loc cursele de 10k și cele populare, iar duminică, 10 mai, s-a desfășurat semimaratonul în sine.

Am ajuns la cea de-a șasea(???) participare, deși eram pregătit să renunț începând de anul acesta, limitându-mă tot la cursa de 10 kilometri. Dar se pare că apucasem deja să mă înscriu încă de anul trecut, chestie de care uitasem, așa că am mai bifat o participare.

Nici de data aceasta nu voi mai lista toate aspectele cursei ci doar ce a fost nou. Cei care sunt interesați de eveniment la modul general pot citi review-urile pentru edițiile precedente:

• Semimaratonul București 2021 - cursa de 5k
• Semimaratonul București 2022
• Semimaratonul București 2023
• Semimaratonul București 2024
• Semimaratonul București 2025

Cum a fost pe partea de alergare?

A fost cursa de alergare la care am fost cel mai puțin pregătit, de departe. După cum spuneam, uitasem complet că m-am înscris și nu mai aveam intenția să o fac (din motive personale, recomand 100% evenimentul în sine). Drept urmare, pentru weekend-ul acesta făcusem alte planuri iar în vinerea de dinainte nu doar că nu am apucat să mănânc decât la prânz, pe fugă, dar am mai și fost noaptea la concertul Sirenia, de am stat în picioare peste trei ore și m-am culcat bine după miezul nopții.

Deci antranement ioc, odihnă ioc, hidratare ioc, nutriție ioc. M-am dus acolo ca la un long run de weekend standard. Nu am forțat prea tare, am alergat instinctiv și fără să mă uit la ceas, obținând un timp de 56 minute și 50 de secunde pentru 10.12 km, cu un pace mediu de 5:37 minute per kilometru, pe care l-am menținut destul de constant pe întreaga durată a cursei. Aproape identic cu rezultatele de anul trecut și mult mai bine decât timpurile standard de 6 minute plus pe care le alerg în mod normal.

Oficial m-am clasat pe locul 736 din aproape 3500 de participanți, cu un timp de 56:48 minute, un rezultat pe care nu îl meritam din perspectiva pregătirii depuse dar pe care l-am câștigat prin anii de zile cu alergări în mod regulat.

Și anul acesta mi-am făcut ceva griji din pricina vremii, pentru că se anunța ceva ploaie, dar din fericire doar a picurat mărunt și după începerea cursei. A fost o ploicică perfectă pentru răcorire dar nu suficient de intensă pentru a uda asfaltul, să ai probleme de aderență.

Cum a fost organizarea?

Ca de obicei... cred? Am venit fără bagaje și nu am stat prea mult prin zonă după cursă. Salut stand-ul celor de la Meda, de unde am primit un hotdog după cursă și anul acesta, bine-venit și bun la gust.

În rest părea cam same old, same old, cu nimic de cârcotit din partea mea.

Ce a conținut kit-ul de concurs și cum a fost medalia?

Kit-ul a venit cu nelipsitul BIB (numărul de concurs, cu cip), în tradiționalul plic sigilat, și de un set de patru ace de siguranță, pentru a-ți putea lipi numărul pe tricou, dar nu am mai primit nici anul acesta sticker-ul pentru garderobă.

Tricourile au avut o nuanță caldă și deschisă de albastru, dintr-un material mult mai respirant. De mult nu am mai primit de la ei un tricou care să îmi placă iar cel de anul acesta e clar un câștigător.

În rest, s-a mai oferit un croissant de la 7 Days, un baton proteic de la Rom și două de la Nestle. În rest, prostiile obișnuite și tot felul de pliante promoționale sau cu reduceri. Notabile aș mai spune că au fost doar un soi de vitamine pentru slăbit (ceva de care nu știu dacă alergătorii cu experiență au nevoie) și un fel de gel de hidratare.

Medalia a fost de calitate, ca de obicei.

A meritat?

Nu știu ce să zic... Nu regret neapărat că am fost, atmosfera de la cursă mi-a reamintit de ce am participat atâția ani la atâtea curse, dar dacă și la anul voi fi la fel de aglomerat pe plan personal cred că o să rămân acasă, să ies doar prin parc când vreau și cum vreau.