Când te ia cursa prin surprindere
Aveam planuri pentru acest weekend. Nu mari, nu spectaculoase, dar planuri. Vineri seara era vorba că mergem la concert, la Sirenia, în Quantic, iar pentru sâmbătă mi-a reamintit un prieten că apare Mortal Kombat II la cinema. Un concert metal și un film metal, ce combo poate fi mai șmecher de atât? Apoi m-am trezit cu un mail în inbox.
Bă, ce-i asta? Parcă decisesem că nu mă mai înscriu la nici o cursă de alergare în 2026 după fiasco-ul de anul trecut, când mi s-au dat planurile peste cap și nu am mai reușit să ajung la nici o competiție, inclusiv al doilea an consecutiv când am plătit pentru Bucharest Marathon și nu am apucat să alerg.
Căutasem inclusiv în mail să văd dacă am pe undeva vreo chitanță că m-am înscris acum ceva luni, când parcă mă bătea totuși un gând să particip la cursa de 10K de la Bucharest Half Marathon, dar am renunțat. Și apoi, buf!, mă ia mail-ul prin surprindere.
Colac peste pupăză, pentru ziua de sâmbătă se anunță și ploaie iar eu nu mai am nici șapcă, nici geacă impermeabilă adecvată pentru temperaturile de afară. Așa că după ce am fugit azi după kit-ul de concurs, mai trebuie să văd cum dau și mâine o fugă prin Decathlon, înainte să plec la concert. Apoi noaptea o să stau în picioare și o să mă bâțâi câteva ore, fără să am o cină cum trebuie, iar la 7 o să fie nevoie să mă trezesc ca să ajung în timp util în centru pentru startul de la ora 9. Evident că nici nu m-am antrenat în vreun fel pentru cursa asta...
Bine măcar că după atâția ani de alergare și săptămâni la rând cu câte un long run de minim 10 kilometri, distanța în sine nu e nici un fel de provocare nici măcar obosit fiind. Dar totuși... nici de cursă nu mă bucur, nici de weekend.
