Am fost să alerg la cursa de 5 kilometri de la Bucharest Half Marathon pentru ca tu să nu trebuiască să o faci, aș putea spune, parafrazând titlurile click-bait care erau la modă într-o perioadă. În realitate, m-am dus acolo ca un pește confuz pe uscat, fiind prima cursă de alergat la care am participat. Drept urmare, un titlu mai corect ar fi "Vrei să participi la primul tău concurs de alergat și nu știi cu ce se mănâncă? Citește aici."

În acest caz specific, secțiunea de Regulament de pe site-ul oficial al evenimentului acoperă cu succes nevoile de bază: unde se ține, la ce oră, de unde ridici kit-ul, dar cam atât. Dar dacă ești o persoană mai introvertită, care participă singură pentru prima dată la un astfel de eveniment... ghinion. O să încep deci cu întrebări dubioase, care m-au ros pe mine și pentru care nu am găsit vreun răspuns oficial.

Atenție, observațiile de mai jos se aplică cursei de 5k la care am participat, dar nu am nici un motiv să nu cred că ar fi general valabile pentru alte curse similare.

1. Cum te îmbraci?

Poate că o să sune stupid pentru mulți dar pentru mine a fost cea mai serioasă întrebare. Era suficient că nu știam exact ce să fac, ultimul lucru care mai lipsea era să ajung acolo și să descopăr că nu mă integrez deloc în peisaj.

Se spune că nu se recomandă să porți tricoul oficial al competiției, ca să nu lași impresia unui începător, și că acel tricou ar trebui purtat doar după ce ai terminat traseul.

O altă recomandare spune să nu porți tricoul oficial din motive mai practice, adică să preferi hainele cu care alergi în mod normal pentru a nu avea surprize neplăcute, cum ar fi să descoperi că tricoul te roade sau te jenează în timpul alergării.

În practică, majoritatea participanților de la cursă purtau tricoul, inclusiv cei care păreau a fi alergători cu experiență, dar erau și destui echipați diferit încât genul acesta de dileme să fie complet irelevante.

Dacă la cursa actuală am purtat tricoul meu, la viitoare probabil voi opta pentru cel oficial, presupunând că îmi vine bine. Oricum ar fi, nu contează prea tare și rămâne o decizie de preferințe personale.

2. Dacă te rătăcești pe traseu și nu știi pe unde să o iei?

Numai eu știu cât am studiat harta înainte, încercând să o memorez cât mai bine ca nu cumva să o iau pe altă străduță. Din fericire, traseul a fost bine marcat și delimitat, cu membri din echipa organizatoare amplasați strategic de-a lungul cursei, încât era practic imposibil să nu poți urma cu succes traseul.

Din acest punct de vedere, singurul motiv pentru care are rost să îl studiezi înainte e mai mult ca să îți faci o idee legată de zonele și punctele de reper care îl compun, să știi unde e cazul să accelerezi, să o lași mai moale sau unde te apropii de finish.

În cazul acestui eveniment alergarea s-a făcut pe șosea iar pietonii au putut circula liniștiți pe trotuare. Deci dacă plănuiești să vii pe jos la cursă o poți face fără a afecta alergătorii. Și dacă tot vorbim de venitul la cursă...

3. La ce oră trebuie să fiu acolo?

Cu o oră mai devreme de începerea cursei ar fi recomandarea mea. Ai timp să te orientezi, să vezi unde va fi punctul de start, să te schimbi, să faci încălzirea sau să îți calmezi nervii.

O oră trece repede, mai bine să ai timp la dispoziție decât să ajungi pe ultima sută de metri.

În schimb, o persoana gata echipă și pregătită, care știe deja cu ce se mănâncă astfel de curse, poate veni fără probleme cu 10-15 minute înainte.

4. E ciudat să mergi singur?

Nu, chiar deloc. Într-adevăr, parcă simți puțină invidie față de cei veniți cu familie sau prieteni care fie vor alerga alături de ei, fie îi vor susține, dar nu vei fi nici primul, nici ultimul alergător solo de acolo.

Acestea fiind spuse...

Cum a fost la cursa de 5k de la Bucharest Half Marathon?

Dacă trag linie, a fost frumos și m-am simțit bine. Sunt mulțumit și de performanța mea: 5 kilometri în 29.01 minute, cu un ritm mediu de 5.48 minute / kilometru, fără pauze de mers și cu energie de sprint puternic pe ultima sută de metri.

Dacă încep să o iau în detaliu, lucrurile nu au fost tocmai roz.

Ridicarea kit-ului de concurs a fost fără probleme. Am găsit zona de expo, toate persoanele cu care am interacționat au fost amabile și ajutătoare. Nu au fost cozi și am scăpat rapid (a ajutat faptul că sunt vaccinat, n-am avut nevoie de testare) deci până aici nimic de comentat.

În ziua concursului, în schimb, situația a fost ușor diferită. Cum după cursă nu intenționam să merg direct acasă, am optat să vin în pantaloni lungi de trening și să îmi aduc un tricou de schimb. Ca să nu am surprize neplăcute, pantalonii scurți de alergat i-am îmbrăcat de acasă, sub perechea lungă și foarte bine am făcut.

Am aflat cu tristețe la fața locului că așa-zisul cort/vestiar de schimbat nu există. Înainte de cursă nu a fost o dramă așa de mare, m-am retras în spatele unui cort, am dat jos perechea de pantaloni lungi și am rămas în colanții de alergat fără să îmi expun chiloții prin public. Sunt însă tare curios ce au făcut ceilalți participanți aflați în situația mea, în special doamnele și domnișoarele...

Intuiția îmi spune că au făcut ceea ce am făcut și eu după cursă. Mai exact, am căutat un veceu public (foarte înghesuite și murdare, din nefericire), unde am reușit cu chiu și vai să îmi schimb pantalonii și tricoul de concurs, pline de transpirație, cu hainele fresh aduse.

Apropo de toalete, cele din zona expo erau doar pentru angajații OMV. Pentru restul, muritorii de rând care au plătit ca să poată alergă, paznicul ne-a indicat o zonă vagă prin parc unde puteam găsi toaletele publice. O mare bilă neagră pentru OMV la faza asta. Din punctul meu de vedere, prin șmecheria asta au reușit doar să își facă reclamă negativă. Că au avut ghișee speciale pentru înscriere, ridicare kit, etc., dedicate doar angajaților OMV, o pot înțelege și e ok. Că oferi toalete doar pentru angajați iar pe ceilalți îi trimiți aiurea prin parc, nu mai e deloc ok. Rușine!

Trecând peste, odată schimbat am predat voluntarilor săculețul cu haine (cel în care am primit original kit-ul de alergare), cu stickerul cu numărul meu de concurs lipit pe el (sticker inclus în kit). L-am ridicat fără probleme, deci măcar partea asta a mers strună, în ciuda lipsei unui vestiar.

Cursa în sine mi s-a părut bine organizată. S-a alergat pe șosea, prin zone bine marcate, făcând foarte facil de urmat traseul chiar și pentru o persoană aflată pentru prima dată în București.

Doar pe primele sute de metri trebuie să ai grijă la potențiale busculade, după care se aștern lucrurile și poți alerga în ritmul tău fără să te încurce nimeni. Am avut parte atât de alergători în formă, care mă depășeau cu ușurință dar și alergători pe care îi depășeam după ce rămâneau fără suflu și se opreau pentru o pauză de mers. Deci poți merge acolo și ca începător, vei găsi sigur persoane cu un ritm similar, nu sunt numai atleți care zboară ca pe aripile vântului.

Pe parcurs erau o sumedenie de fotografi care făceau poze dinamice, fără să încurce bunul mers al cursei, dar și voluntari sau poate simpli spectatori care încurajau alergătorii. Nu o să mint, e o senzație plăcută să auzi oameni care strigă "bravo" sau aplaudă, chit că știi că nu o fac personal pentru tine. La acest capitol cei de la Run In Bucharest au făcut o treabă foarte bună!

La final am fost întâmpinat cu o medalie și un stand de unde puteai lua o sticlă de apă sau ceva de mâncare. Nu o să mint, medalia de finish a fost poate principalul motiv pentru care m-am înscris la această cursă și pot spune că a meritat. Este superbă și pare de calitate, e un trofeu care îți încununează cu succes efortul.

Am fost, în schimb, dezamăgit de incertitudinea clasamentului. Deși am avut grijă să nu îndoi numărul de concurs, dotat cu cip, și să respect întocmai traseul, nu m-am regăsit în lista de live results. Nu am primit nici certificatul de participare, unde ar fi trebuit să fie înscriși timpii de concurs, și nici nu am idee de unde ar fi trebuit să îl obțin (sau să îl cer). Mi-ar fi plăcut mai multă claritate de la organizatori pe partea asta  dar aia e... Trăiască Garmin-ul, mă pot baza pe timpii înregistrați de mine și oricum nu e ca și cum aș fi avut vreo șansă la podium, cât să mă încălzească cu ceva clasamentul oficial.

Au fost și poze, la final, dar au dezavantajul că poți să le cauți doar pe bază de selfie. Ca un programator care știe ce implică o astfel de soluție și cât de imprecisă poate fi, aș fi preferat să le caut singur, mai ales că nu pot spune că am ieșit bine în cele 5 pe care le-a detectat sistemul.

Dar per total, după cum spuneam, a fost frumos și m-am simțit bine. Suficient de bine cât să mă înscriu și la ediția din octombrie, la cursa de 10 kilometri de data aceasta.

Sper ca aceste informații să ajungă la alți începători interesați. Pentru orice alte întrebări, puteți lăsa un comentariu la acest post sau mă puteți căuta pe pagina de Facebook a blogului.