Născut și crescut
Dota 2
Dota2 este de multă vreme un fenomen global, oferind cele mai mari premii din industrie și având fani în toate colțurile planetei, printre care mă numar și eu [http://blog.bogdanbucur.eu/tag/dota2/], atât ca jucător, cât și ca spectator. Dacă data trecută am vorbit despre cum a ajuns
Aberatii
În timp ce fumătoarea trăgea din ea cu poftă, țigara se simțea ca într-al nouălea cer. Arogantă, admira cum fumul i se urca în atmosferă și își împrăștia mirosul neplăcut în jur. Mmm, ce bine se simțea când fumătoarea o ținea între buzele ei moi și pline, aproape sărutând-o. Ce
Recomandări muzicale
Atunci când ești programator [http://blog.bogdanbucur.eu/meseria-de-programator/] și ai chef să asculți muzică în timp ce îți faci treaba, nu prea merge orice gen. De regulă se preferă melodii ritmate, fie mai alerte, să te țină în priză, cum ar fi Dark DnB-ul, fie ceva mai relaxant și
Avem multe pisici
Pot tasta fără să privesc tastatura fără mari dificultăți. Pot tasta pe întuneric, pot chiar să tastez doar cu o mână, dar cea mai mare realizare e că pot tasta cu o pisică în brațe. Când crezi că stai comod pe scaun, cu picioarele pe marginea patului și laptop-ul pe
Dota 2
Când Valve a anunțat prima ediție a The International [http://cdn.dota2.com/apps/dota2/international2011_static/index.html], oamenii nu au știut ce să creadă. Premiul pentru echipa câștigătoare al primului turneu de Dota2 urma să fie de 1 milion de dolari. O cifră atât de fabuloasă în comparație
Avem multe pisici
Tașa [blog.bogdanbucur.eu/tasha-pisica-pufoasa/] mă privește și începe să mă cearte. -Mau mau mau mau! Îi e foame iar eu, ce oroare, nu o hrănesc. Cum suntem doar noi doi în cameră, mă îndrept spre cutia cu mâncarea ei. E persană și are bobițele ei speciale, pe care încep
Aberatii
Nu a avut un tată ca în filme, care să îi fie mereu alături, să îi dea sfaturi pline de înțelepciune și să îl ghideze în viață. A avut un tată ca în realitate, uneori violent, adesea bețiv, fără nici o realizare și cu instincte paterne deplorabile. L-a învățat un
Personal
Am început să citesc From Dawn to Decadence: 500 Years of Western Cultural Life, 1500 to the Present [https://www.goodreads.com/book/show/58233.From_Dawn_to_Decadence], opera istoricului Jacques Barzun [https://en.wikipedia.org/wiki/Jacques_Barzun], ce reușește să prezinte într-un mod surprinzător de captivant istoria
Aberatii
Bulgărașul era mic de tot, cel mai mic dintre toți bulgării de zapadă. Deși doar puțin mai mare decât un simplu fulg de nea, pe bulgăraș nu îl deranja că nu era mai impunător. Din contră, prefera să mai fie mai finuț, mai discret și mai delicat. Dar îl deranja
Recomandări de carte
Ready Player One [http://readyplayerone.com/] de Ernest Cline [http://www.ernestcline.com/] a (re)intrat recent în atenția publicului odată cu știrea că va fi ecranizată [http://www.imdb.com/title/tt1677720/] ocazie cu care am încercat-o și eu. Un critic a asemuit-o unei o combinații între Matrix și
Rants
E Piața Unirii, e seară, oră de vârf, iar pietonii au roșu la semafor. Câțiva se așează pe margine și așteaptă cuminți culoarea verde. Alții, nerăbdători, privesc în stânga și în dreapta și o iau la fugă pe zebră, sperând că mașinile nu vor pleca încă. Sunt și persoane nepăsătoare.
Chestii
Afară ploua. Nu torențial, dar suficient cât să justifice o umbrelă. Nu era nici foarte rece, dar nici cald, suficient cât să justifice haine de toamnă. Vântul bătea și el dar, la fel, nici prea încet, nici prea puternic, suficient cât să reprezinte un motiv de îngrijorare privitor la vreme.