Trilogia "Ship Breaker" - de Paolo Bacigalupi

Într-un viitor nu foarte îndepărtat, o bună bucată din lumea civilizată a fost înghițită de ape. Nu ți se bagă pe gât mesaje propagandistice pro-ecologice sau de awareness pentru încălzirea globală, dar e limpede că planeta a trecut printr-o catastrofă de proporții. Guvernele și națiunile sunt cvasi-inexistente, marile corporații fiind cele care conduc totul, iar foamea de resurse naturale e la fel de mare ca înainte. Singura diferență e că furnizorii de materii prime se bazează puternic pe reciclare, recuperând tot ce se poate din epavele marilor nave petroliere de odinioară sau din ruinele orașelor scufundate sub ape sau spulberate de fenomene meteorologice extreme.

În cadrul acestei distopii Paolo Bacigalupi ne spune o poveste. Asemeni trilogiilor "Warchild" a lui Karin Lowachee sau "Shattered Sea" a lui Joe Abercrombie, ni se prezintă o constelație de personaje, fiecare jucând roluri minore sau majore pe parcursulor celor trei romane, fără a se urmări o singură persoană sau un grup. E o abordare cu dus și întors, dar care în cazul de față dă roade.

coperta "Ship Breaker"
sursa imaginii: Goodreads

Pe parcursul a trei cărți, Ship Breaker, The Drowned Cities și Tool of War, Bacigalupi detaliează un viitor sumbru, în care se reflectă dureros prezentul. Cel mai șocant aspect al romanului Soft Apocalypse de Will McIntosh e faptul că prezintă un viitor plauzibil în care suntem singurii responsabili pentru catastrofă, și nu un asteroid venit din străfundurile universului sau vreun virus care să ne transforme în zombies. Același sentiment mi-l evocă și Ship Breaker, accentuând trenduri deja existente în prezent de-a lungul celor trei romane.

Nailer din Ship Breaker sau Mahlia din The Drowned Cities nu sunt aleși sau speciali în vreun fel anume. Sunt copii loviți de soartă care reușesc să se ridice din mocirlă printr-o combinație de noroc, efort și perseverență. Cruzimea destinului te lovește la fiecare pas și îți reamintește continuu că uneori meritul nu e suficient, mai ai nevoie și să îți surâdă Fortuna.

coperta "The Drowned Cities"
sursa imaginii: Goodreads

Viața lui Nailer, eroul principal al primului roman, e un "spărgător de nave" (ship breaker). Alături de alți adolescenți și copii, se strecoară prin cotloanele epavelor căutând lucruri reciclabile, cum ar fi cabluri de cupru. O muncă grea, de zilier, periculoasă, prost plătită și fără stabilitate, de care visează să scape. Norocul său se schimbă atunci când, după o furtună monstru, un iaht naufragiază pe insula sa, împreună cu un supraviețuitor misterios.

Mahlia e o tânără orfană și invalidă, care în pofida unei mâini lipsă îl ajută pe doctorul satului. Trăind într-un teritoriu decimat de lupte sângeroase între diverse facțiuni paramilitare, e lipsită de orice speranțe la un viitor mai bun, iar singurul ei prieten e Mouse, un alt orfan, care i-a salvat viața. Sosirea trupelor în satul ei și descoperirea pe care Mahlia o face accidental în junglă declanșează un lanț tragic de evenimente.

coperta "Tool of War"
sursa imaginii: Goodreads

Nici Tool, al cărui rol crește exponențial pe parcursul cărților, nu poate fi ignorat. Un mutant din rasa jumătăților de oameni combinați cu ADN-ul a diverse bestii vicioase, e o anomalie. Singurul din rasa sa care posedă o voință proprie și nu simte nevoia să se supună unui stăpân, atinge mai mult sau mai puțin voalat comentarii sociale la fel de importante.

Cred că la asta se rezumă farmecul cărților. Nu sunt romane lacrimogene cu orfani bătuți de soartă, a la Dickens, și nici un prilej pentru a ți se injecta diverse mesaje moralizatoare sau propagandistice. Corupția, lăcomia, onoarea, bunătatatea sau cruzimea sunt prezente la toate păturile sociale, iar vina revine fiecăruia în egală măsură și nu doar sistemului.


Categorii
personal  |  opinii  |  recomandari de carte  |  avem multe pisici  |  otaku stuff  |  rants  |  aberatii