Aberând cu grație, mă prefac a fi scriitor
Aberatii
Doar in mod intentionat ai putea gasi o pasiune mai neinteresanta decat cea pentru un pahar si chiar si asa ar fi o veritabila provocare. Dar straniu sau nu, lui asta ii placea iar hobby-ul sau era paharul. Nu era un pahar oarecare sau un pahar fictiv, fie el ipotetic,
Aberatii
Cand bardul a scris faimoasa poezie “Catelus cu parul cret”, nu a luat in considerare impactul pe care il va avea aceasta. Catelul care furase rata din cotet ar fi putut fi orice. Putea sa aiba blana lunga sau scurta, urechi ciulite sau pleostite, sa fie scund sau inalt, putea
Aberatii
“Ne intalnim din nou, domnule ecran alb [http://blog.bogdanbucur.eu/ecranul-alb/]!" Dusmanul meu, ecranul lipsit de litere, ma priveste din spatele monitorului, cu pixeli goi. Lipsit de forma si substanta, ma intarata si imi readuce aminte constant ca e mai presus de litere. Sa arunc caractere aleatorii nu
Aberatii
Primul paragraf ar fi trebuit sa inceapa tot. Dar era un lenes fara pereche si nu a vrut sa dea startul. Prea mult efort, prea multa bataie de cap. De ce sa isi piarda el timpul cu introducerile? Oricum e doar o formalitate, gandea el, asa ca ii pasa responsabilitatea
Aberatii
Pe langa plopii fara sot, adesea trecea lumea, iar toti trecatorii il evocau pe Eminescu, lansandu-se in discutii semi-culte despre pozie, romantism si ajungand chiar pana la conspiratii legate de moartea poetului. Plopii nu apreciau insa acest lucru. Se simteau ignorati, se simteau umbriti de faima eminesciana si nimeni nu
Aberatii
Pestele mic si pestele mare s-au asezat la masa de negocieri. In camera se asternuse o tacere de mormant. Nici unul dintre ei nu vroia sa fie cel care sa o sparga, lucru care ar fi fost vazut ca o slabiciune, dar nu aveau de ales. Unul dintre ei trebuia
Aberatii
Legenda spune ca ar fi existat odata un om atat de banal si de sec incat nu i s-a intamplat niciodata nimic interesant. S-a nascut intr-o zi ca oricare altele, nici prea calda, nici prea rece, alaturi de inca vreo cateva zeci de copii, intr-un spital oarecare. Copilaria sa a
Aberatii
Culorile au vrut sa isi faca povestea lor, asemeni soarelui si lunei, asemeni animalelor, asemeni oamenilor... aproape oricine avea o poveste sau o legenda, cu exceptia lor. Inadmisibil! Au tocmit un povestitor, cineva faimos si talentat, al carui condei urma sa le faca dreptate. S-au strans toate, cu mic, cu
Aberatii
Kant era un nume care nu ii spunea mare lucru dar modul in care reactionau celelalte persoane la auzul sau si genul de oameni pe care ii vazuse folosindu-l, l-au facut sa inteleaga ca ar fi ceva de bine. Drept urmare, la fiecare conversatie cauta orice prilej ca sa mentioneze
Aberatii
Durururu, durururu se invartea roata, rostogolindu-se pe drum agale. Patratul o privea cu jind. Si-ar fi dorit si el sa fie la fel de gratios, sa se miste la fel de fluid si sa se poata plimba prin iarba si praf, la munte sau la deal, oriunde si-ar fi dorit
Aberatii
Scriitorul avea o palarie magica din care, asemeni unui scamator, scotea cate un biletel cu un subiect interesant de fiecare data cand nu avea inspiratie. Biletelul era mic dar cuprindea toate detaliile necesare pentru ceea ce ii era necesar scriitorului: o pereche de rime pentru o poezie, niste ponturi pentru
Aberatii
Era atat de cald incat se incinsese asfaltul si simteai ca te afunzi in el cu fiecare pas facut, ingredientul perfect pentru a te face sa crezi ca te topesti literalmente de caldura. Aceleasi raze care inmuiasera asfaltul goneau orice suflare catre o zona umbrita, ascunsa de canicula, unde sa