Aberând cu grație, mă prefac a fi scriitor
Aberatii
Poftind la o tocăniță gustoasă de iepuraș primul vânător plecă în pădure. Își făcuse deja calculele și doi iepuri i-ar fi fost suficienți pentru mâncare așa că se apucă să îi alerge. După o oră de chin în care se tot zbătu când într-o parte, când într-alta, într-o tentativă inutilă
Aberatii
Ziua bună se cunoaște de dimineață, se știe. Dar ce te faci atunci când te trezești după-amiaza? Nimic, nu ai nici o soluție pentru a afla cum o să îți meargă. Conspirația e veche și mârșavă. Încă din vremuri imemoriale așa-zisele persoane matinale au fost geloase pe norocoșii care apucau
Aberatii
După încă un set de alegeri pentru poziția de primar la care nu s-a prezentat nici un candidat adecvat, bucureștenii și-au băgat definitiv picioarele. Nici un profesionist gospodar, educat, bun manager și carismatic nu vroia să se cufunde în mocirla politicii așa că alegătorii aveau parte de tot soiul de
Aberatii
Filele din calendar zburau încet dar sigur iar rățușca cea urâtă le număra și răsnumăra cu fiecare clipă, în speranța că poate, poate va trece timpul mai repede. Aștepta venirea pubertății. E un adevăr universal valabilă că uu e ușor să fi urât, inclusiv pentru rățuște. Situația e cu atât
Aberatii
Foaia era albă. Ar fi trebuit să fi pură și imaculată, ca o fecioară neprihănită, dar avea în schimb efectul unei pușlamale tupeiste care îl provoca: “sunt aici, sunt goală iar tu nu ai ce să așterni pe mine!" Era adevărat. Scriitorul se holba ciudos dar era în pană
Aberatii
Se căuta iar în buzunare deși știa deja rezultatul: erau goale. Nu era ca și cum ar fi avut în continuare vreo brumă de speranță că ar găsi vreun lucru, dar gestul îl calma. Reușea să se păcălească astfel că făcea ceva. Așa că își strecură mâinile în pânza pantalonilor,
Aberatii
Irimia Voinescu, sau domnul inginer Voinescu, după cum se recomanda tuturor, era un fost agajat al uzinei de apă, actualmente pensionar. Cum fusese pe vremurile în care lucra un oarecare ingineruț, se purta la vârsta a treia cu multă prestanță și avea un aer solemn. Avea și o rigoare și
Aberatii
Sunt multe lucrurile pe care le poți pierde. Banii, mințile, sănătatea, cheile și culminând cu viața, fiecare cu propriul set de probleme dar dintre toate variantele posibile, cel mai rău a pățit-o Titel: și-a pierdut cheful. La o primă vedere, nu pare ceva chiar atât de grav. Cu siguranță trebuie
Aberatii
Sprijinit în lopată, badea Gheorghe privea în depărtare. Cerul era limpede, fără urmă de nor iar el îl admira așa cum numai un țăran poate să o facă. Era semn de vreme bună. Soarele nu se ridicase de mult, încă era parțial acoperit de cumeții înzăpeziți ai munților. Lucea puternic
Aberatii
Ce poți să faci atunci când vrei să fii un om bogat și plin de succes, pe care să îl admire toată lumea? Poți munci din greu și să ajungi în top prin propriul efort sau poți să apelezi la o vrăjitoare. Ionel a ales ultima varianta. Auzise de Corioleta
Aberatii
Ploua fără discriminare. Ploua peste munți și dealuri, oameni și animale, în centrul orașului și în mijlocul pustietății în egală măsură. Picăturile de ploaie coborau la rândul lor uniform și își petreceau călătoria până la sol discutând. -Suntem pluviale, spuneau ele și se mândreau cu acest statut unic. Exista apă
Aberatii
Trecuseră 10 ani de atunci dar își aducea aminte tot ca și cum ar fi fost ieri. Se îndoia că ar fi existat vreo ființă umană care să nu fie la fel pentru că acel eveniment fusese mai mult decât memorabil. Fusese ceva care schimbase radical însăși structura societății și