Aberând cu grație, mă prefac a fi scriitor
Aberatii
Se căuta iar în buzunare deși știa deja rezultatul: erau goale. Nu era ca și cum ar fi avut în continuare vreo brumă de speranță că ar găsi vreun lucru, dar gestul îl calma. Reușea să se păcălească astfel că făcea ceva. Așa că își strecură mâinile în pânza pantalonilor,
Aberatii
Irimia Voinescu, sau domnul inginer Voinescu, după cum se recomanda tuturor, era un fost agajat al uzinei de apă, actualmente pensionar. Cum fusese pe vremurile în care lucra un oarecare ingineruț, se purta la vârsta a treia cu multă prestanță și avea un aer solemn. Avea și o rigoare și
Aberatii
Sunt multe lucrurile pe care le poți pierde. Banii, mințile, sănătatea, cheile și culminând cu viața, fiecare cu propriul set de probleme dar dintre toate variantele posibile, cel mai rău a pățit-o Titel: și-a pierdut cheful. La o primă vedere, nu pare ceva chiar atât de grav. Cu siguranță trebuie
Aberatii
Sprijinit în lopată, badea Gheorghe privea în depărtare. Cerul era limpede, fără urmă de nor iar el îl admira așa cum numai un țăran poate să o facă. Era semn de vreme bună. Soarele nu se ridicase de mult, încă era parțial acoperit de cumeții înzăpeziți ai munților. Lucea puternic
Aberatii
Ce poți să faci atunci când vrei să fii un om bogat și plin de succes, pe care să îl admire toată lumea? Poți munci din greu și să ajungi în top prin propriul efort sau poți să apelezi la o vrăjitoare. Ionel a ales ultima varianta. Auzise de Corioleta
Aberatii
Ploua fără discriminare. Ploua peste munți și dealuri, oameni și animale, în centrul orașului și în mijlocul pustietății în egală măsură. Picăturile de ploaie coborau la rândul lor uniform și își petreceau călătoria până la sol discutând. -Suntem pluviale, spuneau ele și se mândreau cu acest statut unic. Exista apă
Aberatii
Trecuseră 10 ani de atunci dar își aducea aminte tot ca și cum ar fi fost ieri. Se îndoia că ar fi existat vreo ființă umană care să nu fie la fel pentru că acel eveniment fusese mai mult decât memorabil. Fusese ceva care schimbase radical însăși structura societății și
Aberatii
Aveam nevoie urgent de o poveste iar inspirația eșuase să mă viziteze. Auzisem niște zvonuri nebunești despre vânzători de povești dar păreau atât de fanteziste încât eram sigur că sunt doar un alt mit urban. Dar se făcea târziu, aveam nevoie de un material urgent iar ei, legende sau nu,
Aberatii
Pe vremea aceea puricele încă se mai potcovea iar basmele nu erau fantezii, ci ultimele bârfe. Era vremuri mai simple, dar și mai complicate, depindea de care parte a poveștii te aflai. În acele timpuri s-a născut eroul nostru. Fiu de moșneag și babă, îndeplinea din start una dintre condițiile
Aberatii
Era o priveliște greu de descris în cuvinte. Știa asta pentru că încercase. Nu era cine știe ce scriitor, dar cu dicționarul după el și cu povestioare similare ca inspirație, se gândise că ar fi putut să imortalizeze cumva momentul în scris. Într-adevăr, nu era musai să descrie ce vedea
Aberatii
Un scriitor, dacă îl putem numi așa, avea o pălărie magică. De fiecare dată când dorea să scrie ceva, băga mâna înăuntru și scotea un text numai bun de publicat. Scotea cărți și articole pe bandă rulantă cu această metodă și toată lumea era mulțumită: oamenii aveau ce citi iar
Aberatii
Cu o față grețoasă, ochi ușor bulbucați, privire crucișă și cu un gât scurt, completat de o gușă aproape porcină, Răducu nu se putea aștepta la prea multe de la viață. Singurul său atu era că încă nu chelise, dar cumva acest lucru nu îl încălzea chiar atât de tare.