Aberând cu grație, mă prefac a fi scriitor
Aberatii
Era o priveliște greu de descris în cuvinte. Știa asta pentru că încercase. Nu era cine știe ce scriitor, dar cu dicționarul după el și cu povestioare similare ca inspirație, se gândise că ar fi putut să imortalizeze cumva momentul în scris. Într-adevăr, nu era musai să descrie ce vedea
Aberatii
Un scriitor, dacă îl putem numi așa, avea o pălărie magică. De fiecare dată când dorea să scrie ceva, băga mâna înăuntru și scotea un text numai bun de publicat. Scotea cărți și articole pe bandă rulantă cu această metodă și toată lumea era mulțumită: oamenii aveau ce citi iar
Aberatii
Cu o față grețoasă, ochi ușor bulbucați, privire crucișă și cu un gât scurt, completat de o gușă aproape porcină, Răducu nu se putea aștepta la prea multe de la viață. Singurul său atu era că încă nu chelise, dar cumva acest lucru nu îl încălzea chiar atât de tare.
Aberatii
De când cu câinii de pază, oile deveniseră o pradă mult mai dificilă și odată cu raritatea acestora a crescut și apetitul lupilor pentru niște cărniță fragedă de ovină. Așa că nu va mira pe nimeni să audă că un lup a decis să își încerce norocul și a plecat
Aberatii
Mulți oameni au trăit pe acest pământ. Unii mai grași, alții mai slabi, unii mai urâți, alții mai frumoși, unii mai proști, alții mai deștepți... ați prins ideea. Printre aceștia se număra și eroul nostru, fix undeva pe la mijloc, complet iremarcabil, exceptând un singur lucru. Sau mai bine zis.
Aberatii
Un scriitor oarecare s-a găsit la un moment dat lovit de focul arzător al inspirației. Cu atât de mult talent încât aproape că dădea pe dinafară, a pus mâna pe stilou și a început să scrie o poveste cum nu se mai văzuse. Idei de titluri avea destule, la fel
Aberatii
Termometrul își făcea de fiecare dată datoria fără să îi pese de vremea de afară. Mercurul urca și cobora în mod obiectiv, bazat strict pe temperatură. Numărul de grade nu era influențat de melancolia anotimpului, sau de ploaia deprimantă, sau de viscolul teribil sau, de ce nu, de soarele zâmbitor
Aberatii
Nimeni nu știa cu certitudine cum ajunsese în această ipostază. Unii spuneau că ar fi fost blestemat de o țigancă după ce o insultase accidental. Alții spuneau că pur și simplu nu e în toate mințile sau îl suspectau că ar fi fost posedat. Un alt grup de persoane atribuia
Aberatii
Tic-tac, tic-tac. Acele de ceasornic se învârteau pe cadran, indicând apropierea din ce în ce mai mare de fatidicul termen limită. Acul cel mic era cumva mai sobru. Cu el nu era de glumit. Încet dar sigur avansa spre ora stabilită. Cu o viteză fixă, nimeni și nimic nu îl
Aberatii
Elefantul, leul și rinocerul se certau pentru titlul de rege al junglei. Argumente convingătoare aveau fiecare în parte, așa că ajunseseră rapid într-un punct mort. Cum fiecare reprezenta un inamic de temut și fiecare ținea la propria piele, o confruntare fizică era exclusă așa că era imposibil să se stabilească
Aberatii
Într-o dimineață, trezindu-se dintr-un coșmar cumplit, Grigore a realizat că ar dori să fie mai cult. Ajunsese deja la o vârstă și totuși cultura sa generală se limita la știrile de la televizor și la articolele din tabloide. Ar fi fost îngrozitor să ajungă un bătrân needucat și fără dinți,
Aberatii
Era urât afară. Ningea viscolit, cu fulgi mari, iar zăpada se așternuse peste tot. Alb, noiane de alb cât vedeai cu ochii. Greu de spus ce era mai nasol... vântul tăios, care îți brăzda fața și îți azvârlea zăpadă în ochi sau gerul năpraznic ce te lăsa fără simțuri în