Personal
Am început să citesc From Dawn to Decadence: 500 Years of Western Cultural Life, 1500 to the Present [https://www.goodreads.com/book/show/58233.From_Dawn_to_Decadence], opera istoricului Jacques Barzun [https://en.wikipedia.org/wiki/Jacques_Barzun], ce reușește să prezinte într-un mod surprinzător de captivant istoria
Aberatii
Bulgărașul era mic de tot, cel mai mic dintre toți bulgării de zapadă. Deși doar puțin mai mare decât un simplu fulg de nea, pe bulgăraș nu îl deranja că nu era mai impunător. Din contră, prefera să mai fie mai finuț, mai discret și mai delicat. Dar îl deranja
Recomandări de carte
Ready Player One [http://readyplayerone.com/] de Ernest Cline [http://www.ernestcline.com/] a (re)intrat recent în atenția publicului odată cu știrea că va fi ecranizată [http://www.imdb.com/title/tt1677720/] ocazie cu care am încercat-o și eu. Un critic a asemuit-o unei o combinații între Matrix și
Rants
E Piața Unirii, e seară, oră de vârf, iar pietonii au roșu la semafor. Câțiva se așează pe margine și așteaptă cuminți culoarea verde. Alții, nerăbdători, privesc în stânga și în dreapta și o iau la fugă pe zebră, sperând că mașinile nu vor pleca încă. Sunt și persoane nepăsătoare.
Chestii
Afară ploua. Nu torențial, dar suficient cât să justifice o umbrelă. Nu era nici foarte rece, dar nici cald, suficient cât să justifice haine de toamnă. Vântul bătea și el dar, la fel, nici prea încet, nici prea puternic, suficient cât să reprezinte un motiv de îngrijorare privitor la vreme.
Avem multe pisici
Cea mai faimoasă întrebare existențială este shakespiriana "to be, or not to be ". Parafrazându-l, aș spune că poți să ai, sau să nu ai, iar pentru mine întrebarea retorică este al cui e scaunul? În viață ești nevoit să alegi: poți avea pisici sau poți avea chestii. Altă
Aberatii
Vulpea nu era neapărat șireată dar se împământenise zvonul cum că ar fi, iar ea era suficient de deșteaptă încât să realizeze că acest lucru este spre avantajul ei. Lupul cel rău și fioros o lăsa astfel în pace iar ursul cel mare și puternic o ignora așijderea. Se știau
Aberatii
La început a fost doar unul. Un “Alex”, unicul Alexandru într-o zonă plină de Mihai, Andrei sau Ioni. Era bine, vecinii îl cunoșteau și îi răspundeau mereu la salut cu drag: -Salut, Alex! Lucrurile s-au complicat puțin atunci când al doilea Alexandru s-a mutat în zonă. Ambii erau “Alex” și
Personal
Ieri noapte, pe la 3, așteptam să iasă Alex de la muncă. De regulă mă sună cât timp așteaptă taxiul și pe drumul spre casă, să știu că totul e bine. Primesc un mesaj de la ea pe Whatsapp prin care îmi spune că a rămas fără credit. M-am găsit
Recomandări de carte
How To Solve It: A New Aspect Of Mathematical Method [https://www.goodreads.com/book/show/192221.How_to_Solve_It], scrisă de către profesorul și matematicianul George Polya [https://en.wikipedia.org/wiki/George_P%C3%B3lya] e o carte care te învață să rezolvi probleme. Publicată în 1945,
Avem multe pisici
Cu temperaturi scăzute și o casă friguroasă, lipsită temporar de căldura plăcută a caloriferelor, pisicile au devenit brusc mult mai iubicioase. Până și Tașa [http://blog.bogdanbucur.eu/tasha-pisica-pufoasa/], babeta solitară, care mormăie supărată de fiecare dată când încerci să o iei in brațe, a început să vină mult mai
Aberatii
în rezervorul de sub ochi trăia o lacrimă ca toate lacrimile. Mititică, transparentă și sărată, își aștepta rândul alături de suratele ei. Era destul de plicticoasă viața de lacrimă. Nu aveau picioare cu care să poată merge, nu aveau mâini cu care să poată meșteri ceva, nu aveau ochi cu