Cel mai fericit motan

Vara trecută ne-am transformat casa în șantier cu ocazia refacerii instalației electrice. Cu camera noastră lipsită de mobilier și implicit de un pat, am petrecut o noapte în sufragerie, alături de întreaga armată felină. Grasul a fost în culmea fericirii!

Un motănoi de aproape 10 kilograme, nu iese în evidență decât prin șuncile sale. Un pisoi bun dar cu o personalitate cam ștearsă, nu se numără printre mâțele care dorm cu noi. Atunci însă a putut dormi el cu noi. A fost un pisoi fericit!

Ieri seară mă întrebam cu Alex de ce oare nu îl luăm în cameră? Cuminte este, mizerie nu face... i-am acordat o șansă și l-am luat cu forța în cameră. Inițial s-a speriat. Știa că nu are voie și privea speriat către ușă, încercând să fugă. L-am luat iarăși pe sus, l-am așezat în pat și după câteva mângâieturi și-a pornit motorul. Grasul a devenit iar cel mai fericit motan!

Torcând entuziasmat, nu știa cum să facă să își petreacă timpul: să se mângâie de mine sau să facă cozonaci? Alternând între a ne masa cu lăbuțele și a dormi torcând lângă noi, nu s-a mișcat din pat până dimineața.

A fost cuminte, a fost gras și preț de o noapte a fost cel mai fericit.


Categorii
personal  |  opinii  |  recomandari de carte  |  avem multe pisici  |  otaku stuff  |  rants  |  aberatii