Îngerașul păzitor...

Am rămas singur în pauza de prânz. Intenționam să fac o mică "excursie" până în MegaImage dar m-am răzgândit pe ultima sută de metri. Lasă... mă duc diseară, mi-am zis.

Colegii mei, mai extrovertiți, au coborât. Unul spre magazin, altul spre o băncuță, să se bucure de vremea însorită de afară. Asta se întâmpla acum mai bine de 30 de minute.

Acum sunt în lift. Nu era nici un număr în interior, hârtia fusese sfâșiată pentru porțiunea în cauză dar din fericire era una similară și la ușa liftului astfel încât le-am putut transmite eu numărul de telefon de la deranjamente, printre sughițuri și mușcături de limbă, în timp ce încercam să potolosesc râsetele isterice ce mă cuprinseseră.

Ce mod sublim de a-ți petrece pauza de masă...

Nu știu de ei dar eu cu siguranță voi coborî de acum scările. Fac piciorul mai frumos și parcă nu sunt nici spațiile atât de închise.