Născut și crescut
Avem multe pisici
Pot tasta fără să privesc tastatura fără mari dificultăți. Pot tasta pe întuneric, pot chiar să tastez doar cu o mână, dar cea mai mare realizare e că pot tasta cu o pisică în brațe. Când crezi că stai comod pe scaun, cu picioarele pe marginea patului și laptop-ul pe
Dota 2
Când Valve a anunțat prima ediție a The International [http://cdn.dota2.com/apps/dota2/international2011_static/index.html], oamenii nu au știut ce să creadă. Premiul pentru echipa câștigătoare al primului turneu de Dota2 urma să fie de 1 milion de dolari. O cifră atât de fabuloasă în comparație
Avem multe pisici
Tașa [blog.bogdanbucur.eu/tasha-pisica-pufoasa/] mă privește și începe să mă cearte. -Mau mau mau mau! Îi e foame iar eu, ce oroare, nu o hrănesc. Cum suntem doar noi doi în cameră, mă îndrept spre cutia cu mâncarea ei. E persană și are bobițele ei speciale, pe care încep
Aberatii
Nu a avut un tată ca în filme, care să îi fie mereu alături, să îi dea sfaturi pline de înțelepciune și să îl ghideze în viață. A avut un tată ca în realitate, uneori violent, adesea bețiv, fără nici o realizare și cu instincte paterne deplorabile. L-a învățat un
Personal
Am început să citesc From Dawn to Decadence: 500 Years of Western Cultural Life, 1500 to the Present [https://www.goodreads.com/book/show/58233.From_Dawn_to_Decadence], opera istoricului Jacques Barzun [https://en.wikipedia.org/wiki/Jacques_Barzun], ce reușește să prezinte într-un mod surprinzător de captivant istoria
Aberatii
Bulgărașul era mic de tot, cel mai mic dintre toți bulgării de zapadă. Deși doar puțin mai mare decât un simplu fulg de nea, pe bulgăraș nu îl deranja că nu era mai impunător. Din contră, prefera să mai fie mai finuț, mai discret și mai delicat. Dar îl deranja
Recomandări de carte
Ready Player One [http://readyplayerone.com/] de Ernest Cline [http://www.ernestcline.com/] a (re)intrat recent în atenția publicului odată cu știrea că va fi ecranizată [http://www.imdb.com/title/tt1677720/] ocazie cu care am încercat-o și eu. Un critic a asemuit-o unei o combinații între Matrix și
Rants
E Piața Unirii, e seară, oră de vârf, iar pietonii au roșu la semafor. Câțiva se așează pe margine și așteaptă cuminți culoarea verde. Alții, nerăbdători, privesc în stânga și în dreapta și o iau la fugă pe zebră, sperând că mașinile nu vor pleca încă. Sunt și persoane nepăsătoare.
Chestii
Afară ploua. Nu torențial, dar suficient cât să justifice o umbrelă. Nu era nici foarte rece, dar nici cald, suficient cât să justifice haine de toamnă. Vântul bătea și el dar, la fel, nici prea încet, nici prea puternic, suficient cât să reprezinte un motiv de îngrijorare privitor la vreme.
Avem multe pisici
Cea mai faimoasă întrebare existențială este shakespiriana "to be, or not to be ". Parafrazându-l, aș spune că poți să ai, sau să nu ai, iar pentru mine întrebarea retorică este al cui e scaunul? În viață ești nevoit să alegi: poți avea pisici sau poți avea chestii. Altă
Aberatii
Vulpea nu era neapărat șireată dar se împământenise zvonul cum că ar fi, iar ea era suficient de deșteaptă încât să realizeze că acest lucru este spre avantajul ei. Lupul cel rău și fioros o lăsa astfel în pace iar ursul cel mare și puternic o ignora așijderea. Se știau
Aberatii
La început a fost doar unul. Un “Alex”, unicul Alexandru într-o zonă plină de Mihai, Andrei sau Ioni. Era bine, vecinii îl cunoșteau și îi răspundeau mereu la salut cu drag: -Salut, Alex! Lucrurile s-au complicat puțin atunci când al doilea Alexandru s-a mutat în zonă. Ambii erau “Alex” și