Pactul

Ce poți să faci atunci când vrei să fii un om bogat și plin de succes, pe care să îl admire toată lumea? Poți munci din greu și să ajungi în top prin propriul efort sau poți să apelezi la o vrăjitoare. Ionel a ales ultima varianta.

Auzise de Corioleta că ar avea cu adevărat puteri așa că s-a înfățișat timid în fața ei, cu căciula în mână și capul plecat, rugând-o să îl ajute.

-Doamnă Corioleta, să trăiți, vă rog eu frumos de tot, am auzit că sunteți foarte puternică și plină de har... faceți-mă și pe mine bogat și vă ofer sufletul meu la schimb.

Vrăjitoarea l-a privit din cap până-n picioare cu dispreț și după câteva clipe de reflexie i-a răspuns.

-Ce să fac cu sufletul unui amărât când am atâtea suflete de artiști celebri, de regi și de genii? Nu, nu îmi trebuie... dar mi-ai putea oferi primul tău născut.

Ce poți să faci atunci când ești o femeie banală, urâțică și lipsită de orice fel de talent? Poți să încerci să te îngrijești, să îți dezvolți o personalitate plăcută și să evoluezi ca persoană sau poți să apelezi la o vrăjitoare. Mihaela a ales a doua variantă.

Poliproniana era bătrână și temută de toți. Se zvonea că a făcut un pact cu diavolul și acum putea face practic orice. Hotărât lucru, decise Mihaela, era singura ei șansă. Și-a făcut curaj, s-a îmbrăcat cu hainele ei bune și s-a dus în audiență la vrăjitoare.

-Săru-mâna, doamna Poliproniana. Știți... eu aș vrea să vă rog să mă faceți, dacă se poate, mai frumoasă... vă ofer sufletul meu la schimb!

Poliproniana o privi cu scârbă pe tânăra din fața ei. Era urâțică, ușor bălbâită iar ceea ce i se citea pe chip numai inteligență nu era. Ce să facă cu sufletu ei? Dar dacă ar fi într-adevăr frumoasă și și-ar găsi un soț valoros...

-Îmi vei oferi primul tău născut!, îi oferi ea Mihaelei iar aceasta acceptă fără ezitare.

El era un afacerist de succes, din cale de afară de bogat. Ea, o frumusețe răpitoare. Fiecare dintre ei se lupta separat pentru titlul de cea mai invidiată persoană din lume. Nu a fost o surpriză atât de mare că s-au căsătorit, ba chiar se putea spune că publicul se aștepta la așa ceva. Știrile despre viața lor erau devorate de fiecare cetățean, de la mic la mare, cult sau incult, iar anunțul că vor avea un copil a fost cu siguranță știrea secolului.

I-au spus Lucian. Era frumos, părea un îngeraș desprins din frescele lui Michelangelo, nu un șobolan chelios precum restul bebelușilor. Iar Ionel și Mihaela erau cei mai fericiți oameni din lume. Dar fericirea lor nu a durat mult, doar douăsprezece luni.

Orologiul se pregătea să bată de miezul nopții. Mâine urma să fie o zi mare, prima aniversare a iubitului lor copil, dar vremea de afară contrasta puternic cu starea lor de spirit. Cu un cer lipsit de lună sau stele, luminat doar de fulgere, cu o ploaie rece și un vânt puternic, nu s-ar fi așteptat să aibă musafiri, cu atât mai puțini doi.

Două figuri sinistre, cocârjate și scheletice, cu haine negre și pălării înalte, apăruseră din senin în mijlocul casei.

-Corioleta..., exclamă cu o voce stinsă Ionel.

-Pripoliana!, țipă Mihaela.

-Am venit să iau ce îmi aparține, spuseră vrăjitoarele la unison, după care tot la unison se adresară una alteia: Cum adică ce îți aparține???

E un spectacol destul de urât atunci când se ceartă două mahalgioaice și totuși pare un concert bisericesc de cor în comparație cu urletele a două vrăjitoare ce nu pot cădea de acord.

Nici una dintre ele nu vroia să cedeze și fiecare se considera posesoarea de drept a copilului. Părinții nu îndrăzneau să spună ceva ca nu cumva să își atragă furia asupra lor. Tot ce sperau era ca cele două să se omoare reciproc și să îl crească în pace pe Lucian.

S-au certat timp de o oră. O oră întreagă. Nici în cele mai negre coșmaruri nu vă puteți imagina insultele și amenințările ce li s-au perindat pe la gură și s-ar mai fi certat cu siguranță zile dacă nu le-ar fi întrerupt un zgomot din camera copilului.

-Ia mai terminați cu cearta și plecați acasă, coțofenelor, urlă micuțul cu o voce demonică. Am fost primul aici iar Anticristul are mereu prioritate!