20th Century Ghosts - de Joe Hill

Cu NOS4A2, Horns, Heart-Shaped Box și The Fireman sub centură, numai 20th Century Ghosts îmi mai lipsea din palmares. Acum că l-am bifat, mă pot lăuda cu faptul că am citit "tot" ce a scris Joe Hill. Dar dacă restul romanelor sale au fost veritabile delicii, acesta din urmă e ceva mai diferit.

sursa imaginii: Goodreads

20th Century Ghosts e o colecție inedită de povestiri. Nu în întregime horror, așa cum poate v-ați aștepta, ci surprinzător de diversă.

Combinând horror-ul cu absurdul, fantasticul dar și mult realism, Joe Hill a reușit să producă o operă greu de categorisit.

Unele povestiri sunt nu doar memorabile, ci absolut excepționale, cum ar fi Pop Art, o emoționantă poveste dintre un tânăr anti-social și un băiat gonflabil (pe nume Art. V-ați prins, ha?). Nu toate sunt clare și adesea rămâi blocat, încercând să îți dai seama dacă a fost o alegorie sau nu. Și dacă ar fi să le găsesc un punct comun, ar fi lipsa unui final clasic.

Chiar la începutul romanului, Joe Hill afirma prin gura unui personaj că așa-numitele plot twist-uri sunt semnul unui scriitor slab care, incapabil de a termina o poveste, încearcă să șocheze cititorul. Ori citind 20th Century Ghosts poți înțelege la ce se referă.

Sunt două lucruri pe care le-am remarcat. Povestirile sale nu un sfârșit cât au un final. Nu se termină atunci când se transmite o lecție sau atunci când descoperi misterul ci când povestea a fost spusă. Cam în vena In Dubious Battle a lui Steinbeck.

Adesea am avut impresia că povestirile lui Joe Hill reprezentau un mod prin care acesta își încorda mușchii literari. Priviți-mă, părea el să spună, asta e ceea ce pot!. Trebuie să recunosc, pe mine m-a impresionat. Până și povestirile care nu mi-au plăcut au fost bune, doar nu pe gustul meu.

20th Century Ghosts nu e pentru fanii genului horror sau pentru fanii lui Joe Hill. E pentru iubitorii de literatură!