Bid Coin Chef - recenzie completă

Share
Bid Coin Chef - recenzie completă
Chef Ian (stânga) și Fern (dreapta) - prezentatorii Bid Coin Chef

Pe 19 septembrie s-a terminat sezonul 3 din Bid Coin Chef, un show foarte popular în Thailanda, disponibil pentru prima dată la nivel internațional, pe Netflix. Momentan are doar audio în original, adică thailandeză, și subtitrări în limba engleză, iar sezoanele sunt de sine stătătoare, deci nu e musai să le vezi și pe primele înainte (dar mi-aș dori să pot). După ce în primele impresii am spus că mi-a plăcut, acum că am putut să văd toate cele 10 episoade (aproximativ 90-100 de minute fiecare), pot completa: mi-a plăcut la nebunie!

Motivul pentru care Bid Coin Chef s-a strecurat cu succes în topul preferințelor mele este că a reușit să amestece impecabil o emisiune de divertisment umoristică, de comedie chiar, cu o competiție de gătit între bucătari consacrați. A ieșit un show distractiv pentru spectatorii care nu se omoară după emisiuni culinare, și unul de-a dreptul delicios pentru fanii genului! Iar asta fără să țin cont de cel mai evident aspect diferențiator: e produs în Thailanda, de unde nu vezi prea des reality show-uri.

S-au mai văzut show-uri în care în fiecare săptămână se întrec cinci bucătari, unul câștigă, iar la final cei mai buni opt se întrec într-o semifinală (urmată, logic, de o finală). Ba chiar e un format la care strâmb din nas, eu fiind cineva care preferă variantele în care se pornește de la mai mulți participanți al căror număr se reduce pe parcurs. E însă genul de schelet pe care se bazează 'nșpe mii de emisiuni de gătit. Ce contează e carnea care completează oasele (v-ați prins că fac glume cu tentă culinară?).

Care-i scheletul? Inițial fiecare chef primește 10 monezi, coins, pe care le poate folosi ulterior ca să liciteze, bid (secretul era chiar acolo, fix în nume!), sau să cumpere chestii. Participanții primesc ca provocare un fel anume de mâncare, fie ceva thailandez tradițional, fie ceva mai universal (gen friptură de vită cu cartofi copți) și au la dispoziție două minute să adune ingredientele necesare din cămara bine dotată a show-ului. Apoi, mai au cam jumătate de oră să gătească. Cel mai slab, conform unui juriu, e eliminat.

Acum, care-i cărnița? În cazul Bid Coin Chef, ingredientul secret constă în modul în care are loc gătitul. Ingredientele nu se cumpără, se iau gratis din cămară. Și atunci pe ce licitează folosind monezile primite? Pe sabotaje!

Fiecare episod tinde să aibă o tematică: naufragiu pe o insulă pustie, festival religios thailandez, excursie în Asia. Dar unde alte emisiuni se folosesc de astfel de pretexte ca să impună o rețetă sau niște ingrediente anume, Bid Coin Chef o face ca să pedepsească bucătarii într-un mod cât mai distractiv pentru spectatori, și cât mai chinuitor pentru concurenți.

Mi-e greu să vă dau exemple. Pe de o parte, nu vreau să stric surprizele unui potențial spectator, pe de altă parte, până nu vedeți cât de zănatice pot fi probele, nu veți înțelege nebunia care este Bid Coin Chef! (notă: pozele care vor urma sunt preluate de pe pagina de Facebook oficială)

O probă e inițial prezentată de cele două gazde, Chef Ian și Fern. Concurenții adună repede ingredientele și apoi așteaptă cu teroare să vadă ce îi așteaptă. Chef Ian, un bucătar renumit la rândul său, le prezintă apoi sabotajele. De exemplu, într-un episod inspirat din basme, pentru un fel de mâncare bazat pe ouă, concurenții puteau licita pentru ouăle de aur ale gâștii. Cel care câștiga putea apoi să "dăruiască" acest bonus oricăruia dintre ceilalți competitori.

Așa a ajuns un bucătar ghinionist să caute prin 500 de ouă de "aur" cele 3 ouă reale de care avea nevoie să gătească.

Bucătarul ghinionist care sortează un ditamai coșul cu ouă în căutarea celor reale

Un altul s-a trezit catapultat în spațiu. O țintă populară, nu doar că a fost nevoit să gătească într-un costum gonflabil de cosmonaut, dar a primit și un sabotaj în care toate condimentele de care avea nevoie i-au fost confiscate. Dar nu-i nimic, a putut găsi altele într-un meteorit... pe care trebuia să îl spargă în prealabil cu un ciocănel.

Alt bucătar ghinionist, îmbrăcat în cosmonaut, care sparge un meteorit cu un ciocănel

Deloc troll, Chef Ian se gândește și la sănătatea concurenților. Un fericit câștigător a primit unelte cu gantere atașate și a fost obligat să gătească în timp ce stătea în poziția "scândură".

Încă un ghinionist, care stă "scândură" și încearcă să toace ingrediente cu un cuțit-ganteră

Alteori ingredientele le sunt confiscate și înlocuite cu altele, mai atipice. Trebuie să faci o prăjitură? Îți luăm zahărul, dar îți dăm niște bomboane, te descurci tu cumva! Oups, ai rămas fără gaze la aragaz? Ai noroc, poți găti într-un sicriu, la un foc de paie!

La final, juriul judecă fiecare fel de mâncare pe baza brief-ului original, fără să știe prin ce a trecut fiecare concurent. Cum nu pot divulga chinurile suferite, concurenții își explică în fața juraților "deciziile" într-un mod amuzant: am ars restul cărnii și cartofii nu au avut timp să fiarbă suficient porții mici de fine dining, stil amuse-bouche, și cartofi al dente! Win-win: ei nu se fac de râs, dar noi tot râdem.

Cum câștigătorul nu e cel mai bun bucătar, ci bucătarul care s-a adaptat cel mai bine la circumstanțe (sau a fost cel mai ferit de pedepse), lipsește spiritul ultracompetitiv. Când pierzi, nu înseamnă că ai fost cel mai slab, ci că ai avut cel mai mult ghinion. Și atunci de ce să te oftici?

În plus, probele nu sunt foarte sadice, iar când e cazul au loc licitații impromptu care le permit participanților să cumpere cu monezile rămase ingredientele și uneltele lipsă, sau să scape de pedepse, astfel încât fiecare să aibă o șansă realistică de a pune ceva pe farfurie, pentru jurizare. E o competiție unde, ca bucătar, te duci dacă vrei să te distrezi într-un context inedit, și să îți pui la încercare ingeniozitatea.

Drept urmare, oamenii se simt bine, se trollează reciproc și fac parte din glume, în loc să fie doar subiectul lor. Combinat cu natura comedică a probelor, iese ceva de-a dreptul amuzant. Pe cuvânt că am râs cu poftă, râs sănătos din burtă chiar, la aproape fiecare episod, iar zâmbetul nu mi-a părăsit niciodată buzele.

Și nu subestimați nici partea culinară! Din nou, nu vreau să stric prea multe surprize, dar am rămas impresionat de imaginația și resursele de care poate da dovadă un bucătar talentat. Îmi permit un mic exemplu pentru că e din primul episod: unul dintre chefi a reușit să câștige o probă unde trebuia să pregătească un file de pește cu o rețetă care a fost lăudată de un jurat, care a spus că e ceva ce poate sta în meniul unui restaurant. Ce a folosit? Căpățâna, șira golită de carne și coada unui pește. Adică fix ce rămâne după ce dai fileul la o parte!

Să vedem cum stăm până acum: prezentatorii sunt ce trebuie și se completează. Fern, actrița, e foarte energică și ideală ca gazdă a unui show de divertisment (de altfel, are și experiență la acest capitol). Chef Ian e un bucătar consacrat, care înțelege deci exact la ce îi supune pe concurenți, și care se distrează de minune în fiecare episod, într-un mod foarte evident și foarte sincer. E ceva ce cântărește enorm pentru un spectator: să simtă că umorul și voia bună sunt autentice și nu false.

Concurenții, numai unul și unul! Nu sunt selectați în mod aleator, ci tot pe baza unei teme. De exemplu, foști concurenți de la MasterChef Thailanda, doar femei sau doar bucătari mai efeminați (nu erau nici trans, nici drag queens, dar prin zona aia, și pot să adaug că a fost un episod tare amuzant, unde singura parte "woke" a fost în wok-ul de gătit). Fie există deja o rivalitate prietenească, fie un respect reciproc, ceea ce elimină situații în care grupul nu are chimie sau e cineva care nu pare să se simtă deloc bine.

Sun toți bucătari talentați, de la care ai ce învăța, și care își explică adesea deciziile culinare sau ce face rețeta reușită, și în același timp tot simpatici! E și logic, un om mai rece și mai strict de fel nu ar participa la o astfel de emisiune (nu că e ceva rău să fii un profesionist strict... doar că nu e rețetă bună pentru divertisment).

Episoadele? 10 la număr, și în jur de o oră și jumătate bucata, timp suficient pentru probe multiple și pentru evitarea montajelor făcute pe repede-înainte, când pare că a mai rămas conținut interesant pe masa editorului. Perfecte ca să înlocuiască un film, dar și ca să fie vizionate pe bucăți (cum am mai făcut eu), cu pauză pusă între probe.

Doar două observații cu potențial critic aș avea. Prima este că episoadele au scene sau animații scurte, cu rol ilustrativ, care sunt făcute clar cu AI, într-un mod care țipă "AI slop" la spectator (exemplu în poza de mai jos). Nu mi s-au părut neapărat de prost gust, mai ales că vorbim de chestii de 4-5 secunde, care sunt doar un fel de condiment pentru show și nu ingredient de bază. În același timp, știu că sunt spectatori sensibili la chestii de genul, dar e util să atrag atenția.

AI slop marca "Bid Coin Chef"

A doua este că nu e tocmai un format corect. Nu o dată au tăbărât toți pe un amărât care a primit majoritatea sabotajelor. Într-adevăr, după cum am menționat, concurenții se cunoșteau între ei, de regulă, deci nu a fost niciodată cu răutate, dar nu e o competiție unde primează excelența. Oamenii care înjură arbitrii în timpul meciurilor ar face bine să caute altceva de vizionat. Oamenii care acceptă că uneori și norocul poate juca un rol și că e important să te simți bine, nu să câștigi, vor putea aprecia spectacolul.

Și cam atât la capitolul critici, chit că o să pară reclamă plătită cu atâtea laude. Rar am mai dat de o emisiune care să se muleze atât de bine pe preferințele mele. Nu e o emisiune perfectă, dar e una care urmează ca la carte (de bucate!) rețeta promisă spectatorilor, iar cine are așteptările corecte nu va fi dezamăgit.

Momentan nu se știe nimic despre viitorul francizei, la nivel internațional. La ei în țară mai mult ca sigur va exista un sezon 4. Ce nu știu însă e dacă va fi difuzat și el pe Netflix sau dacă vor fi traduse și primele două sezoane. E obscur în afara Thailandei, review-uri în limba engleză nu am găsit, iar recenzia mea în limba română aș paria că e singura, și chiar nu îmi explic de ce. Poate din cauză că e încă foarte nouă pentru publicul din alte zone? Altfel mi-e greu să îmi imaginez că cineva s-a uitat la emisiune și a rămas neimpresionat. Îi lipsește o bine meritată promovare!

Dacă vi se pare interesant conceptul, încercați să vă uitați la toate episoadele direct pe Netflix, fără piraterie, și să dați mai departe vorba despre Bid Coin Chef. E foarte distractiv și vine cu ceva nou, ce nu vezi pe toate gardurile (sau prin toate bucătăriile).