Blogging ca odinioară
Sunt un blogger de modă veche. Primul post de pe acest blog a fost publicat pe 15 decembrie 2014. Dar primul post de pe precedentul blog serios (blog.cedik.info) a fost hăăăăt pe 14 decembrie 2008, undeva prin vremurile de aur ale blogging-ului.
Mai toată lumea avea câte un blog în care publicau toate prostiile. Iar cele mai multe astfel de prostii veneau din leapșa, un soi de joculeț în care un blogger propunea un subiect, scria despre el, apoi propunea alte persoane care să preia tema. Răbdare, vă rog, e un pic de povestit aici.
Pe atunci platformele ca WordPress sau Blogger detectau automat astfel de "mențiuni" (existența unui link către blog) și apărea mesaj în panoul de administrare că X, Y și Z l-au menționat în postările A, B și C. Bloggerul le citea și, dacă era interesat, putea să răspundă cu un post similar, pasând la rândul său link-uri către alte persoane, dar și către cel de la care a primit provocarea.
Și de ce n-ar fi fost interesat? Leapșa îți permitea să îți crești comunitatea pentru că adesea venea la pachet și cu cititori curioși ai blogului original. Dacă erai egoist și doar "înghițeai" mențiuni fără să întorci favoarea, deveneai rapid un paria. În același timp, era și un material facil pentru blog, pentru care nu trebuia să îți bați prea mult capul. Inspirație, originalitate, efort? Nah, ideea venea pe tavă din provocarea lepșei (lepșii? leapșei? alegeți voi varianta care mă face să par mai puțin analfabet). Până și eu mai participam, chiar dacă eram un blogger mai selectiv la capitolul "subiecte pentru posturi". Mai jos dovada de care îmi e acum rușine:
Erau foarte mulți oameni care scriau pe un blog. Cei mai mulți o făceau prost, dar erau destui care o făceau bine. Unul dintre ritualurile mele zilnice era să deschid Google Reader (un defunct cititor de RSS-uri, odihnească-se în pace!) și să văd ce s-a mai publicat pe bloguri. Știri, povestioare umoristice, review-uri și recomandări, analize politice sau economice, practic de toate pentru toți!
Apoi s-au retras toți, încet-încet, pe diversele rețele lor sociale. Blogurile au luat-o pe urmele forumurilor și au dispărut în neant sau, în cel mai bun scenariu, sub un strat gros de inactivitate. Avalanșa de postări zilnice s-a redus la un singur număr: 404. Sau cel puțin așa credeam.
În timp ce mă uitam la statisticile blogului, am văzut că primesc link-uri de pe un domeniu necunoscut: finteablog.ro. "O fi vreun agregator unde un spamangiu încearcă să păcălească oamenii să dea click", mi-am zis. Era o schemă infamă pe vremuri: ferme de spam abuzau de mecanismul mențiunilor, stârnind curiozitatea bloggerilor, care intrau să vadă cine le bate virtual la ușă. Suntem în 2026, cine să îți mai dea link la blog?
Ghici ce? M-am înșelat și am descoperit cu plăcere că acolo se află de fapt "Blogul lui Fintea", un blog pe bune. Nu e un necunoscut (salut, George!), ci e băiatul care se încăpățânează să țină în picioare Fortăreața Otaku, poate singurul site de știri și recenzii anime din România încă activ. Spun "încăpățânează" pentru că în prezent e practic o luptă cu morile de vânt să încerci să faci un astfel de site viabil. V-am zis că cititorii de altădată s-au risipit pe varii platforme de social media. Iar cititorii din prezent au involuat de-a dreptul și nici măcar literele "TikTok" nu le mai recunosc, noroc că le e familiară iconița aplicației.
"Blogul lui Fintea" e încă în formă incipientă. Sunt puține postări, dar mi-a atras atenția și mi-a plăcut în mod special bucata de blogroll, "Citesc cu plăcere", și nu doar pentru că sunt menționat și eu acolo. Știți expresia "blast from the past"? Așa a fost!
Primul de acolo e Marius Cucu (nu știu cine e), iar al doilea, Bogdan Bucur, sunt eu (în caz că nu știți să faceți deduceri logice). Pe poziția a treia îl avem pe Dorin Lazăr, un excelent blogger brașovean, pe care eu însumi îl citesc cu plăcere. Tot cu plăcere citesc și materialele publicate de Roxana Chirilă, care e foarte amuzantă atunci când vrea. La final îi avem pe Redoo și The Armored Patrol (nici pe ei nu îi știu).
O listuță de doar șase link-uri, dar deschizându-le afli ceva și despre omul care le-a ales: ce fel de interese are (tehnologia și jocurile), pe cine apreciază (pe mine! și pe ceilalți din listă, bănuiesc...), ce recomandă (bloggeri mai puțin cunoscuți - minus Dorin Lazăr - dar pasionați și consecvenți). Și aici e farmecul!
Pentru unii, blogroll-urile erau simple unelte pentru combinații SEO, cu schimburi de link-uri și măgării quid pro quo pe sub mână. Dar pentru bloggerii pasionați erau o listă de recomandări sincere. Un mod de prezentare specific oamenilor cu blog, unde în loc de "descrie-te în cinci cuvinte" aveai "descrie-te în cinci link-uri" (sau șase în cazul lui Fintea). În era Internetului, cine se aseamănă stă prin aceleași blogroll-uri, ca să parafrazez un faimos proverb.
Nu pot să mă întorc în trecut. Dar pot să deschid la rândul meu o secțiune de Blogroll, pentru blogging ca odinioară. M-ați cunoscut deja citind ce am aberat pe aici, și acum aveți prilejul să mă cunoașteți prin lista aberațiilor pe care le citesc la alții.
