Un post de vineri

Dezavantajul alergatului vineri, după muncă, e că te sleiește de puteri. În mod normal, bateria descărcată după o săptămână de stres, își revine în mod miraculos pe ultima sută de metri, anticipând venirea weekend-ului.

E însă o iluzie, o eroare de hardware, în care, nu știu, dopamina sau alți hormoni similari păcălesc corpul. Drept urmare, dacă bagi un long run de vreo 10 kilometri peste, mai ales când nici nu ai mâncat cine știe ce la prânz, nivelul de energie scade dramatic.

Iată-mă deci într-o frumoasă seară de vineri, fără obligația de a mă trezi devreme pentru o alergare în dimineața următoare (sau pentru o vizită la părinți). Cu toate acestea, singurul lucru pentru care am energie e să vizitez obsesiv bucătăria în așteptarea cinei.

Tot ameninț consolele că le scot de la naftalină dar cel mai probabil vor continua să zacă la locurile lor, fix cum o să zac eu pe un scaun, în lipsă unei baterii virtuale pline.

E faină vinerea, de regulă, dar trebuie să știi ce să faci cu ea...