Blestemul părului
Se zice că ziua bună se cunoaște de dimineață dar nu e chiar așa. Uneori sunt în joc forțe mai puternice decât noi toți, pe care nimeni nu le înțelege pe deplin și pe care nimeni nu le poate controla, cum ar fi modul în care îți stă părul când te trezești.
Dacă ne luăm după semne, pentru Mihai ar fi trebuit să fie o zi bună. Când a ajuns târâș-grăpiș în baie, primul lucru pe care l-au văzut ochii săi încețoșați de somn a fost o freză de fotomodel. Părul lui, necăzut încă victimă chelirii, și mai lung de fel, îi atârna perfect peste urechi, cu un mix ireal de ciufulire nonșalantă și naturală și o simetrie estetică cum numai un stilist poate obține. Arăta bombă, arăta sexy, îl făcea să pară cu 10 ani mai tânăr, o frizură cum numai starurile de filme aveau, după ore bune petrecute pe scaunul de machiaj. Drept urmare, Mihai se apucă să înjure.
În ziua respectivă își luase liber, avea niște treburi casnice de rezolvat prin casă, chestii cu mult praf și mizerie, așa că părul acela genial urma să fie risipit, fără să îl poată admira nimeni. Dar cel mai dureros lucru era că în doar trei săptămâni Mihai urma să participe la reuniunea de 20 de ani de la terminarea liceului. Inițial aștepta cu entuziasm momentul, să savureze clipa în care ar fi fost printre puținii care să nu fi chelit, dar asta fusese înainte să se trezească azi cu părul perfect. Era deci o certitudine că în ziua respectivă urma să-i se așeze tunsoarea într-un mod dubios. Cine știe, cu puțin "noroc", ar fi putut ajunge chiar într-un punct în care să prefere să fi făcut parte dintre cei cu chelie. Măcar chelia e constantă...
"Curaj, Mihai, nu dispera!", și-a spus el, apoi a început să noteze exact toți pașii care l-au adus în acea situație. Poate o putea reproduce cumva...
Cât de cald fusese cu o zi înainte? Transpirase? Câte zile trecuseră de la ultima spălare cu șampon? Se pieptănase cu o noapte înainte? În ce poziție a dormit? Pe ce pernă? Toate aceste detalii și multe altele, orișicât de irelevante, au fost notate cu sfințenie pe hârtie iar următoarele zile au fost dedicate experimentelor. Dar orișicât de mult ar fi încercat nu mai putea reproduce acel moment magic. Mai mult, după cum intuise deja, în ziua reuniunii s-a trezit cu un păr mai ciufulit ca de obicei, cu un cârlionț rebel în creștet imposibil de aranjat și foarte mult volum pe lateral, în zona perciunilor, de zici că era un fel de clovn cu favoriți.
A dat mesaj colegilor că nu mai poate ajunge, evident. Doar nu era să se prezinte cu așa un păr?
Au mai trecut încă 10 ani și de data asta Mihai nu a mai scăpat de efectele trecerii timpului. Era deja chel de ani buni, îmbrățișând în mod curajos un bostan lucios și ras în locul unui scalp trist, semipresărat cu păr. Nu era tocmai fanul noului său look dar deh, de la o vârstă încolo ce pretenții pot să mai ai? Și măcar de data asta putea să își vadă în sfârșit foștii colegi de liceu.
Apoi în dimineața reuniunii de 30 de ani de la terminarea liceului... Mihai s-a trezit cu două coșuri urâte pe chelie.
