Aberând cu grație, mă prefac a fi scriitor
Aberatii
Ploua fără discriminare. Ploua peste munți și dealuri, oameni și animale, în centrul orașului și în mijlocul pustietății în egală măsură. Picăturile de ploaie coborau la rândul lor uniform și își petreceau călătoria până la sol discutând. -Suntem pluviale, spuneau ele și se mândreau cu acest statut unic. Exista apă
Aberatii
Trecuseră 10 ani de atunci dar își aducea aminte tot ca și cum ar fi fost ieri. Se îndoia că ar fi existat vreo ființă umană care să nu fie la fel pentru că acel eveniment fusese mai mult decât memorabil. Fusese ceva care schimbase radical însăși structura societății și
Aberatii
Aveam nevoie urgent de o poveste iar inspirația eșuase să mă viziteze. Auzisem niște zvonuri nebunești despre vânzători de povești dar păreau atât de fanteziste încât eram sigur că sunt doar un alt mit urban. Dar se făcea târziu, aveam nevoie de un material urgent iar ei, legende sau nu,
Aberatii
Pe vremea aceea puricele încă se mai potcovea iar basmele nu erau fantezii, ci ultimele bârfe. Era vremuri mai simple, dar și mai complicate, depindea de care parte a poveștii te aflai. În acele timpuri s-a născut eroul nostru. Fiu de moșneag și babă, îndeplinea din start una dintre
Aberatii
Era o priveliște greu de descris în cuvinte. Știa asta pentru că încercase. Nu era cine știe ce scriitor, dar cu dicționarul după el și cu povestioare similare ca inspirație, se gândise că ar fi putut să imortalizeze cumva momentul în scris. Într-adevăr, nu era musai să descrie ce
Aberatii
Un scriitor, dacă îl putem numi așa, avea o pălărie magică. De fiecare dată când dorea să scrie ceva, băga mâna înăuntru și scotea un text numai bun de publicat. Scotea cărți și articole pe bandă rulantă cu această metodă și toată lumea era mulțumită: oamenii aveau ce citi iar
Aberatii
Cu o față grețoasă, ochi ușor bulbucați, privire crucișă și cu un gât scurt, completat de o gușă aproape porcină, Răducu nu se putea aștepta la prea multe de la viață. Singurul său atu era că încă nu chelise, dar cumva acest lucru nu îl încălzea chiar atât de tare.
Aberatii
De când cu câinii de pază, oile deveniseră o pradă mult mai dificilă și odată cu raritatea acestora a crescut și apetitul lupilor pentru niște cărniță fragedă de ovină. Așa că nu va mira pe nimeni să audă că un lup a decis să își încerce norocul și a plecat
Aberatii
Mulți oameni au trăit pe acest pământ. Unii mai grași, alții mai slabi, unii mai urâți, alții mai frumoși, unii mai proști, alții mai deștepți... ați prins ideea. Printre aceștia se număra și eroul nostru, fix undeva pe la mijloc, complet iremarcabil, exceptând un singur lucru. Sau mai bine zis.
Aberatii
Un scriitor oarecare s-a găsit la un moment dat lovit de focul arzător al inspirației. Cu atât de mult talent încât aproape că dădea pe dinafară, a pus mâna pe stilou și a început să scrie o poveste cum nu se mai văzuse. Idei de titluri avea destule, la
Aberatii
Termometrul își făcea de fiecare dată datoria fără să îi pese de vremea de afară. Mercurul urca și cobora în mod obiectiv, bazat strict pe temperatură. Numărul de grade nu era influențat de melancolia anotimpului, sau de ploaia deprimantă, sau de viscolul teribil sau, de ce nu, de soarele zâmbitor
Aberatii
Nimeni nu știa cu certitudine cum ajunsese în această ipostază. Unii spuneau că ar fi fost blestemat de o țigancă după ce o insultase accidental. Alții spuneau că pur și simplu nu e în toate mințile sau îl suspectau că ar fi fost posedat. Un alt grup de persoane atribuia