Aberând cu grație, mă prefac a fi scriitor
Aberatii
Sperietoarea de ciori și-ar fi dorit mai mult de la viață. Vroia să fie cineva și să își lase cumva amprenta. Conștientă că nu va intra niciodată în cărțile de istorie, spera măcar ca restul grădinii să o țină minte pe veci. Dar viața de sperietoare nu era deloc grea,
Aberatii
Cândva fusese la fel de frumoasă ca suratele ei. Proaspăt imprimată, lucioasă și aurie, moneda semăna inițial cu un galben de aur, chiar dacă valoarea ei era doar o fracțiune dintr-un astfel de ban. Asta nu o oprea însă să se simtă mândră și specială. Ce monedă nouă și lucioasă!
Aberatii
Privind pe geam, scriitorul se simți inspirat de ceața de afară. Luă creionul în mână și începu să își aștearnă gândurile pe hârtie: "Se lăsase o ceața de puteai să o tai cu cuțitul". Nu apucă să continue pentru că un ciocănit puternic în geam îl întrerupse brutal:
Aberatii
Despre Noe știe toată lumea că era un om bun, inclusiv cei care nu au citit Biblia. Despre vecinul său Nae însă cronicile sunt mult mai subțirele. Nae era opusul lui Noe. Leneș, meschin, cu o nevastă urâtă și cicălitoare și copii nesimțiți, era vechinul din Iad și doar un
Aberatii
Într-un regat de poveste, plin de bogății nemăsurate, un hoț mârșav tulbura liniștea cetățenilor. Posesor al unei chei fermecate, ce putea deschide orice lacăt, dar și al unor abilități ieșite din comun la strecurat și acrobații, hoțul se înfrupta din comorile de soi fără ca nimeni să îl poată opri.
Aberatii
Din oceanul Pacific a ieșit un pește mare. O stupoare de nemăsurat a cuprins atunci întreaga țară. “Șoc și groază: peștele din oceanul Pacific nu mai este mic” au titrat toate ziarele iar cetățenii s-au înghesuit să le cumpere pentru a afla cum este noul pește. În timp ce oamenii
Aberatii
Au existat cândva, într-o perioadă de timp unică în istorie, un împărat și o împărăteasă, ce domneau peste un regat aflat undeva peste patru mări, douăsprezece țări, cinci lanțuri muntoase și două deșerturi. Se iubeau fără măsură și nu au avut dificultăți în a concepe un copil. După o perioadă
Aberatii
În oraș era un număr nici prea mare, nici prea mic, de cerșetori. Într-o cantitate potrivită, amplasați strategic pe la fiecare intersecție mai circulată, își petreceau viața cu mâna întinsă. Unii o duceau mai bine, alții mai prost, dar fiecare supraviețuia. Lucrurile s-au schimbat drastic atunci când o puternică criză
Aberatii
Un om avea o problemă. Una minusculă, aproape invizibilă cu ochiul liber, dar o problemă fără dar și poate. Inițial a ignorat-o, era totuși o problemă mică, cu nimic specială față de altele. Și multă vreme, într-un fel, nu a avut realmente o problemă. Cu timpul însă problema început să
Aberatii
Omul-vesel era tot timpul vesel. Nimeni și nimic nu îl puteau supăra, motiv pentru care era tot timpul în centru atenției și avea și o gramadă de dușmani. Puține lucruri sunt mai iritante decât un om vesel, cu atât mai mult când tu ești supărat. Drept urmare, în fiecare zi
Aberatii
Ziua a început ca oricare alta: cu greu. M-am ridicat lent din pat, m-am pregătit de plecare lipsit de orice urmă de chef și m-am îndreptat spre stația de tramvai, cimitir al vieții mele de muncitor. Călătoria, ca oricare alta: înghesuită și nesuferită. Tot ce mai lipsea era el, vânzătorul
Aberatii
Totul a început cu Nicolae Nicolaevici prezentându-se dis-de-dimineață la Biroul pentru Personaje, cu căciula în mână și plin de speranțe. A salutat respectuos, cu o ușoara umilință în glas, s-a recomandat și și-a spus oful. Era un personaj de ceva vreme, a stat destul pe lista de așteptare, și își