Prognoza meteo

Trecuseră 10 ani de atunci dar își aducea aminte tot ca și cum ar fi fost ieri. Se îndoia că ar fi existat vreo ființă umană care să nu fie la fel pentru că acel eveniment fusese mai mult decât memorabil. Fusese ceva care schimbase radical însăși structura societății și realității.

Fix acum 10 ani un meteorit misterios lovise planeta și toți, dar absolut toți locuitorii ei căpătaseră câte o putere mai mult sau mai puțin extraordinară. Ca în revistele de benzi desenate, oamenii puteau zbura, puteau îndoi grinzi de metal cu mâinile goale sau puteau citi minți. Era ca și cum supereroii imaginari deveniseră realitate.

Inițial a fost un haos de nedescris cu mii de conflicte și milioane de victime dar lucrurile au revenit surprinzător de rapid la normal, în doar 2-3 ani. Atunci când toți sunt speciali, nimeni nu mai e special iar pacea se instalează natural. Deși distrugerile au fost catastrofice, oamenii beneficiau acum și de posibilități constructive ieșite din comun. La fel ca pasărea Phoenix, civilizația a renăscut din propria-i cenușă. Doar el a rămas la fel. Sec și banal.

Nu fusese niciodată extraordinar în vreun fel. Inteligență mediocră, aspect mediocru, cu început de burtă și chelie, și o slujbă stresantă și deprimantă, plătită suficient de bine încât să nu simtă nevoia să se arunce în fața unui tren. Colac peste pupăză, căpătă o putere la fel de banală ca el însuși.

Nu putea zbura, nu era puternic, nu era super-deștept, nu putea controla focul sau apa. Existau mii, milioane de alte persoane care puteau face lucruri similare, dar nu el. Nu, puterea sa era să simtă dacă urma să plouă. Atât.

Grozav... se gândi inițial. Acum știu când să car umbrela dupa mine și când nu. Halal super-putere...

Dar ceva surprinzător s-a întâmplat. Cu atâția oameni cu puteri supranaturale, inclusiv de manipulare meteorolgică, vremea a devenit haotică. Vechile tehnici științifice nu mai valorau doi bani iar prognoza meteo devenise o știință la fel de exactă precum ghicitul în globul de cristal. Mai puțin pentru el.

Sigur, nu era vreun super-erou cu super-puteri care să îi permită să realizeze super-fapte și să rămână în istorie. Dar putea știi când urma să plouă. Iar asta valora ceva.

Toate posturile de știri și toate site-urile de profil se abonaseră la el și toate plăteau pentru asta. E drept, din starea vremii nu devii multi-miliardar în dolari, dar e greu să nu te îmbogățești.

Deasupra sa un cuplu trecu în zbor dar nu îi mai privea de ani de cu invidie. Poate că puterea sa nu era una glamoroasă, dar viața îi era. Așa că luându-și cu el paharul de șampanie, se retrase din grădina sa de câțiva kilometri pătrați în casa sa luxoasă. Urma să plouă.


Categorii
personal  |  opinii  |  recomandari de carte  |  avem multe pisici  |  otaku stuff  |  rants  |  aberatii