Aberând cu grație, mă prefac a fi scriitor
Aberatii
Marele conducător reptilian privi cu jind harta. Pupilele-i înguste se ațintiră pentru a mia oară asupra peticului de pământ care părea de necucerit, o țară mică dar minuntată, cu formă de buchet de flori, o veritabilă grădina a Raiului, perla Europei sau, mai pe scurt, România. Deși restul planetei fusese
Aberatii
După milenii de creație, începând cu măzgălelile de pe pereți de peșteră și culminând cu grafica generată pe calculator, toate ideile bune s-au terminat. S-a realizat asta când un artist care a încercat să creeze ceva a constat cu tristețe că s-a ajuns la fundul sacului. Degeaba a scormonit el
Aberatii
Guguloiul era prea rotund ca să se rostogolească așa că mergea țopăind pe stradă. Pentru un trecător normal nu era o priveliște tocmai plăcută cea a unui obiect rotund și săltăreț îndreptându-se spre el. Dacă nu era atât de mare poate că ar fi putut fi amuzant dar primul lucru
Aberatii
Poftind la o tocăniță gustoasă de iepuraș primul vânător plecă în pădure. Își făcuse deja calculele și doi iepuri i-ar fi fost suficienți pentru mâncare așa că se apucă să îi alerge. După o oră de chin în care se tot zbătu când într-o parte, când într-alta, într-o tentativă inutilă
Aberatii
Ziua bună se cunoaște de dimineață, se știe. Dar ce te faci atunci când te trezești după-amiaza? Nimic, nu ai nici o soluție pentru a afla cum o să îți meargă. Conspirația e veche și mârșavă. Încă din vremuri imemoriale așa-zisele persoane matinale au fost geloase pe norocoșii care apucau
Aberatii
După încă un set de alegeri pentru poziția de primar la care nu s-a prezentat nici un candidat adecvat, bucureștenii și-au băgat definitiv picioarele. Nici un profesionist gospodar, educat, bun manager și carismatic nu vroia să se cufunde în mocirla politicii așa că alegătorii aveau parte de tot soiul de
Aberatii
Filele din calendar zburau încet dar sigur iar rățușca cea urâtă le număra și răsnumăra cu fiecare clipă, în speranța că poate, poate va trece timpul mai repede. Aștepta venirea pubertății. E un adevăr universal valabilă că uu e ușor să fi urât, inclusiv pentru rățuște. Situația e cu atât
Aberatii
Foaia era albă. Ar fi trebuit să fi pură și imaculată, ca o fecioară neprihănită, dar avea în schimb efectul unei pușlamale tupeiste care îl provoca: “sunt aici, sunt goală iar tu nu ai ce să așterni pe mine!" Era adevărat. Scriitorul se holba ciudos dar era în pană
Aberatii
Se căuta iar în buzunare deși știa deja rezultatul: erau goale. Nu era ca și cum ar fi avut în continuare vreo brumă de speranță că ar găsi vreun lucru, dar gestul îl calma. Reușea să se păcălească astfel că făcea ceva. Așa că își strecură mâinile în pânza pantalonilor,
Aberatii
Irimia Voinescu, sau domnul inginer Voinescu, după cum se recomanda tuturor, era un fost agajat al uzinei de apă, actualmente pensionar. Cum fusese pe vremurile în care lucra un oarecare ingineruț, se purta la vârsta a treia cu multă prestanță și avea un aer solemn. Avea și o rigoare și
Aberatii
Sunt multe lucrurile pe care le poți pierde. Banii, mințile, sănătatea, cheile și culminând cu viața, fiecare cu propriul set de probleme dar dintre toate variantele posibile, cel mai rău a pățit-o Titel: și-a pierdut cheful. La o primă vedere, nu pare ceva chiar atât de grav. Cu siguranță trebuie
Aberatii
Sprijinit în lopată, badea Gheorghe privea în depărtare. Cerul era limpede, fără urmă de nor iar el îl admira așa cum numai un țăran poate să o facă. Era semn de vreme bună. Soarele nu se ridicase de mult, încă era parțial acoperit de cumeții înzăpeziți ai munților. Lucea puternic