Aberând cu grație, mă prefac a fi scriitor
Aberatii
Așa cum majoritatea bărbaților din ziua de azi par să aibă aceeași tunsoare și același tip de barbă, tot așa majoritatea poveștilor începeau cu "a fost odată ca niciodată”. Era principalul aspect care le diferenția de restul operelor literare, puternic înrădăcinat în ADN-ul și cultura lor. Așa cum musulmanii
Aberatii
În genul acela de pădure fermecată în care animalele au calități antropomorfe, trăia un leu tobă de carte. Citea toate bestsellerele de business, marketing, știință și psihologie, asculta cele mai șmechere podcasturi, avea chiar și blog și cont de Twitter unde posta link-uri interesante. Cu toate acestea, restul animalelor din
Aberatii
Era o dată un om tare rău. Atât de crud, meschin și lacom încât toată lumea se întreba "Cum de nu-l mai înghite pământul odată?". Nu realizau că oameni răi erau peste tot, pe cât de lung și lat era pământul, iar acesta se săturase să-i tot înghită.
Aberatii
George a fost ghinionist de mic, s-a născut cu un nume sortit eșecului. Nu, nu îl chema George Eșec, George Ratatul sau alte combinații total pe lângă, și nu avea nici vreun nume de familie ridicol. Dacă s-ar fi întâmplat asta, s-ar fi făcut notar sau politician [https://blog.bogdanbucur.
Aberatii
Coana varză era supărată tare. Iar fusese insultată (indirect, ce e drept), și simțea că i s-a umplut paharul. Asista aproape zilnic la același scandal, între aceleași persoane, cu aceleași insulte. Doar felul de mâncare diferea... Să vă explic. Cecilia, o gospodină ca toate gospodinele, avea un soț tare bădăran.
Aberatii
A fost o dată ca niciodată un împărat. O ducea bine, ca toți împărații. Funcția funcție, împărația împărăție, trai nenică pe birul supușilor. Un singur lucru îi lipsea ca să fie un împărat desăvârșit și calm: zero intrigă cu moștenitorii tronului. A stat el ce a stat pe gânduri și
Aberatii
Cum, necum, George a primit o dorință. Unii spun că ar fi prins peștișorul de aur, alții că ar fi frecat vreo lampă fermecată, că ar fi aruncat monezi într-o fântână, că ar fi avut vreo zână ca nașă sau că i-ar fi cedat loc pe scaun în autobuz Sfintei
Aberatii
Atunci când locuiești la bloc, înghesuit de circumstanțe și de oameni a căror companie probabil nu ai fi ales-o de bună voie, tensiunile abundă. Nimicuri demne de ignorat se transformă rapid în drame și tragedii. Nimicuri cum ar fi gunoiul. Ce de bârfe, apropouri pasiv agresive și uneori chiar urlete,
Aberatii
Atrăgătoarea Ana atrăgea adesea apropo-uri aiurea. Bătându-le, Barbu, bărbatul butucănos, bosumfla biata “bunăciune”. Cocalarul "cavaler" credea că cucerește carismatic. Defectuos deduse dezvoltarea dragostei. Exasperată, ea evita experiențele enervante elegant. Fată fină, ferea farmacele fanfaronilor fițoși. Gagiul grosolan ginind-o, gândea gunoaie golănești. "He he he", hăhăia haotic
Aberatii
"Nu vă speriați dacă auziți sirenele săptămâna viitoare", au titrat [http://www.digi24.ro/stiri/actualitate/social/cum-vor-suna-sirenele-care-vor-fi-testate-705713] site-urile de știri, cu scopul de a preveni populația să nu se ambaleze degeaba și un rezultat aproape contrar: toată lumea a vrut să audă sirenele! Efectul a fost destul
Aberatii
-"Uitați bănuții dumneavoastră", îi spuse casiera în timp ce îi înmâna teancul de bancnote și cele câteva monezi, numărate cu grijă în prealabil. Un om normal ar fi fost fericit în această situație. Ce poate fi mai minunat decât să te poți bucura în final de roadele
Aberatii
Era vreo 2030, într-o zi de marți. Cam pe la prânz, dar doar din punct de vedere temporal, căci nimeni nu avea nimic de mâncare. O vreme friguroasă le răcea oasele cetățenilor rămași, cârpele peticite ce le acopereau corpurile nefiind capabile să opună cine știe ce rezistență vântului rece. Era