Bună dimineața!

Pentru echipa de programatori pandemia nu a schimbat mare lucru. Munca se efectua în continuare în fața calculatorului, doar tabieturile erau diferite. Conversațiile matinale de curtoazie nu se mai țineau cu o cană de cafea în mână ci pe grupul de chat. Micile discuții fuseseră înlocuite de simple mesaje de neata, buna dimineata sau, maxim, un bună dimineața cu tot cu diacritice.

Primele săptămâni au trecut fără evenimente. Lucrul de acasă era ceva nou, fiecare găsea câte ceva de povestit sau de cârcotit, proiectele erau și ele mai mult sau mai puțin incerte... în acest context cine mai are chef sau energie de altceva? Dar liniștea nu a ținut mult.

Totul a început când unul din membrii echipei a intrat ceva mai devreme pe chat și a lăsat tradiționalul mesaj de bună dimineața. Nu se știe dacă a făcut-o din reflex, din reala dorință de a-și saluta colegii sau pentru a-i anunța pe ceilalți cât de dedicat este muncii. Ce se știe este că a trezit spiritul de competiție în întreg grupul. Mânați de pizmă, fiecare dorea pentru el onoarea de a fi primul care intră, să se bucure de laurii rezervați celui mai matinal dintre membri.

Întâi au pus alarme ca să se trezească din ce în ce mai devreme. Câte 15 minute, apoi 30, apoi ore întregi. La ore la care cocoșii nici măcar nu visau că urmează să cânte, pe grupul de chat era mare activitate. Nu mergea nici să arzi un neața după care să te culci, stil hit and run, trebuia să rămâi activ și să lucrezi, altfel s-ar fi dovedit că ești ipocrit și nimeni nu își dorea să fie ipocrit. Își doreau doar să fie primii.

N-a durat mult ca primul mesaj de neața să se dea la o secundă după miezul nopții. Mai devreme de atât și ar fi făcut parte din ziua precedentă, deci nu s-ar fi pus. Dar jocul începuse să devină periculos.

După câteva tentative eșuate de a prinde primul mesaj după ora 12, unul dintre programatori s-a enervat și a recurs la o tactică mârșavă: nu s-a oprit din lucrat!

Când a bătut ceasul de miez de noapte și au început să apară notificările de bună dimineața, acesta le-a răspuns arogant:

-Aaa, s-a și făcut dimineața? Vai, nici nu am observat, eu am continuat să lucrez, eram deja aici. Cu alte cuvinte, el era primul.

Au spumegat pe ascuns colegii lui și au urmat câteva zile de muncă non-stop, în tentativa lor rău intenționată de a se dovedi unul pe altul. Productivitatea lor scăzuse simțitor de când cu jocul de-a trezitul primul, dar după lipsa pauzelor s-a prăbușit complet. Macaroana le-a fost tăiată rapid de management și după câteva zile de somn normal, au revenit la vechiul program... dar și la vechile metehne. Ok, nu se mai puteau întrece în a fi primul. Care era atunci următorul lucru pe listă? Cel mai punctual!

Au stat alte câteva zile cu ochii pe ceas, urmărind secundarul și apăsând frenetic pe enter pentru a transmite urarea deja scrisă la fix. După câteva controverse asupra orei exacte s-au pus de comun acord pentru o metodă universală de verificare a orei și a început adevărata competiție.

N-a durat mult până au scos nuclearele: script-uri performante, similare celor folosite de algoritmii din finanțe, care trimiteau mesajele cu o acuratețe la nivelul microsecundelor.

S-au documentat, au testat și s-au bătut în programe care mai de care mai precise, ce măsurau și estimau viteza conexiunii la Internet, performanța serverului sau latența programului de chat. Și-au stors creierii, au băgat la înaintare cele mai prețioase rezerve de energie mentală și au ajuns la precizii de nanosecunde.

Apoi de picosecunde. Apoi de femtosecunde. Apoi de attosecunde. Apoi de zeptosecunde. Apoi de yoctosecunde. Apoi au reușit imposibilul.

Într-o dimineață fastă sau fatidică de vară, în funcție de persoana întrebată, toți membrii grupului de chat au trimis mesajul de bună dimineața în același moment. Dar exact același moment.

Serverele de chat, titani cu catralioane de RAM, ce făceau față la milioane de utilizatori pe secundă fără să clipească, s-au prăbușit subit în fața unei mâini de mesaje realmente simultane și duse au fost!

Rămași fără ocupație, programatorii au ieșit pe rând afară. Era soare, era bine și plăcut. Nu se știa care a ieșit primul, dar nici nu conta.


Categorii
personal  |  opinii  |  recomandari de carte  |  avem multe pisici  |  otaku stuff  |  rants  |  aberatii