Aberând cu grație, mă prefac a fi scriitor
Aberatii
Mihai se uită cu groază la ceas, apoi la data din calendar. Încă puțin și se împlinea fix o săptămână de la cel mai recent scandal. Un artist, Isac Eric, lansase o melodie controversată, Meneaito. Aparent ar fi înjurat sau ceva, nu știa exact. Era mult prea ocupat cu... chestii,
Aberatii
Marioara Muscă, ca toate femeile din cale afară de religioase, avea și ceva mai mult de un strop de trufie în ea. Când a aflat că va avea un fiu știa că îi va pune un nume de sfânt, dar nu vroia nici comun, ca Arsenie sau Gavriil. Așa că
Aberatii
Tic, tac! secundele se scurg în timp ce caut cu disperare o idee. Privesc sub birou, să nu fi căzut pe jos vreuna. Nimic, doar praf. Verific și buzunarele. Goale și ele, doar scame și hârtii. -O idee, regatul meu pentru o idee!, declar dramatic, dar nu mă aude nimeni.
Aberatii
Dintre toate vietățile iepurele era cel mai amărât. Deși talentat în a-și lua picioarele la spinare, rămânea un simplu urecheat pricăjit și sperios, vânat de aproape toți baștanii pofticioși la carne. Pielea pădurii, cu alte cuvinte. Vulpea îl urmărea în mod special. Îi puse gând rău de când găsise o
Aberatii
Ionel era un băiat de oraș. Cosmopolit, erudit, ateu convins de la o vârstă fragedă și cu un complex de superioritate rar întâlnit. Îi plăcea să citească și nu îi plăcea meargă la țară. Din nefericire pentru el, nu prea avea ales și verile era deportat la bunici, să poată
Aberatii
Vasile și Mărioara formau de zeci de ani un cuplu tradițional. El bețiv, ea cicălitoare, luați de nevoie și nu din dragoste, își duceau viața din inerție, adoima celorlalte cupluri pe care le cunoșteau. Ajunseseră în acel punct în vlieții în care peste ei se așternuse rutina. Vasile cobora seara
Aberatii
Primul Mihai era un om simplu, din părinți simpli. Pe măsură ce părul a început să i se încărunțească sau, mai rău, să dispară, s-a transformat în "nea Mihai". Un apelativ generic pentru o persoană generică dar care îi provoca o suferință excepțională. Visul lui Mihai era să
Aberatii
Într-un sat ca oricare altul, în niște vremuri învechite dar altfel ca oricare altele, trăia un tânar special. Ilie Nătăfleață nu era, după cum i-ar sugera numele, vreun soi de neisprăvit, ci avea una dintre cele mai agere minți pe care le-ai fi putut întâlni. De-ar fi trăit în zilele
Aberatii
Ultima noapte de golăneală, întâia noapte de război. E ușor să spui de Marcel că era un ratat fără nici o realizare. Fără viitor, fără ambiții, fără slujbă, mulțumit doar să își trăiasca viața de pe o zi pe alta. E mai greu să fii în locul lui, un tânăr
Aberatii
Pe vremea când era "Ionel", era spaima satului. Ai fi avut nevoie de un condei ca al lui Creangă ca să îi poți reda cum trebuie năzdrăvăniile. Căci Ion Golănelu părea să aibă un nume predestinat și să fie un golan fără pereche. Nu era vorba de destin
Aberatii
O fată ca toate fetele, Maria nu reușea să iasă cu nimic în evidență. Singurul lucru ușor peste medie la ea era aspectul fizic, suficient de frumușică încât să aibă impresia că poate compensa lipsa de personalitate dar nu suficient de frumoasă încât chiar să se întâmple asta. Nu o
Aberatii
Într-un sat uitat de lume, trăiau cândva doi bogați: Petru și Vasile. Cel de-al doilea, Vasile, avea ceva avere, dar nimic ieșit din comun. Petru, în schimb, ohoho, trăgeau banii la el mai ceva ca păduchii la restul satului. Casa lui era cea mai înaltă și mai mândră, terenurile lui