Mințile mari

Mințile mari
Photo by Kenny Eliason / Unsplash

Vasile a intrat pe Facebook ca să vadă dacă a mai postat cineva poze în bikini, nu ca să își schimbe viața dar nebănuite sunt căile universului.

Cum ședea el în fund pe tron și dădea cu degetul pe ecran, îi sări în față un citat motivațional, încadrat simetric de o pereche de fese și o poză cu bebeluși.

Mințile mari discută idei, mințile medii discută evenimente iar mințile mici discută despre alți oameni - Octavian Paler.

Măi să fie, gândi Vasile în clipa aceea. Era adevărat! Toate fufele prostovane pe care le cunoștea discutau despre ce au mai făcut diverși și diverse. Ăia care era ceva mai dezghețați discutau despre ce s-a mai întâmplat în politică sau scorurile meciurilor de fotbal. Idei, în schimb? Nu îi venea în minte nimeni. Și da, nici nu putea spune că știa oameni deștepți. Apoi i s-a aprins beculețul pentru a doua oară în aceeași zi. Știa, de fapt, persoane care discutau idei.

Aproape în fiecare seară era martor la discuții în fața blocului. Despre filozofie, despre concepte, despre idealuri. Și cine purta aceste discuții? Bețivii!

Vasile fusese complexat aproape toata viața lui de faptul că nu era inteligent iar acum găsise pentru prima dată o soluție la această problemă. Și nici măcar nu trebuia să învețe pentru asta sau să depună vreun soi de efort. Nu, tot ce trebuia să facă era să bea!

Așa că se apucă de băut. Bere, vin, țuică, tot ce îi pica în mână. Și seară de seară stătea și el cu restul bețivilor, în fața blocului. Inițial doar asculta, nu era suficient de iluminat pentru a contribui.

Apoi a început să lase câte o observație.

Apoi a început să vină cu exemple care să confirme ideile dezbătute.

Apoi a început să contrazică oamenii și să fie, în sfârșit, un filozof cu drepturi depline și unul dintre contribuitorii de bază ai conversațiilor. Nu era încă inteligent dar se simțea aproape. Și cu fiecare pahar în plus părea că se apropie și mai mult.

După vreo șase luni, a început să simtă ocazional dureri de abdomen. După alte încă două luni a început să se simtă mai deștept și a realizat că ar fi bine să consulte un doctor. Iar după ce primi diagnosticul de ciroză deveni, în sfârșit, inteligent:

-Nu trebuia să mă fi apucat de băut!