Tablou cu mâțe dormind

Mițoc e deprimat. Nu a mai fost băgat de mult în seamă și simte nevoia de afecțiune. Ori cum să las eu oare bătrânul motan supărat?

L-am luat în brațe iar el m-a prins speriat cu ghearele, să nu cumva să îl scap. După care am intrat amândoi în cameră, unde l-am deportat.

-Avem un musafir, i-am spus lui Alex în timp ce puneam jos pisoiul.

Nu știu care a fost reacția ei dar știu care a fost reacția celorlalte pisici din cameră. Pișcot era prea ocupată să fie grasă pe spătarul scaunului de birou. Pușa era prea ocupată să fie cățărată pe dulap, pitită de cutiile de carton. Iar Tașa… Tașa făcea ceea ce face o Tașă: arată frumos și șade ca un bibelou în colțul patului.

M-am așezat la rândul meu în pat, cu roșcovanul lângă mine. Nici unul nu face primul pas și păstrăm o oarecare distanță.

-Parcă nu mai e așa de slab, îmi spune Alex, și are dreptate. Dacă înainte îi putea simți coastele, acum e pufos și plăcut la atingere. E lângă mine, suficient de departe încât să nu se bage în sufletul meu dar suficient de aproape încât să pot întinde mână și să îl mângâi. Dap, clar e pufos!

Apoi fiecare își vede de viața lui: Tașa e pufoasă și doarme, Pișcot e grasă și doarme, Pușa e păpușă și doarme, Mițoc e roșcovan și doarme și el iar eu? Eu scriu despre ei. Fiecare face ce știe mai bine.


Categorii
personal  |  opinii  |  recomandari de carte  |  avem multe pisici  |  otaku stuff  |  rants  |  aberatii