Vineri ploioasă cu lucrat de acasă
M-a trezit ploaia astăzi, pe mine și probabil jumătate din București, pe la 5 dimineața. Furtuna se auzea prin geamul închis, făcându-și simțită furia la o oră la care majoritatea încă dorm. Ploua torențial, vântul bătea cu putere, zguduind copacii, și din când în când cerul era luminat de câte un fulger ce anunța bubuitura care urma să se audă.
Din patul meu nu puteam decât să mă gândesc cât de norocos sunt că pot lucra de acasă. Mai aveam încă două ore în care puteam rămâne întins, încercând să mai ațipesc un pic. Acum câțiva ani la ora aceea m-ar fi trezit alarma, apoi aș fi luat-o spre gară, ca să fac naveta spre locul de muncă. Iar mulți alți oameni probabil continuau să facă același lucru și în prezent, forțați de împrejurări să înfrunte ploaia de afară.
Pentru mine era un fleac. E vineri, urmează weekend-ul, vremea urâtă era doar un potențiator de aromă pentru ceaiul fierbinte pe care urma să îl fac. Dar dacă nu aș fi fost în situația asta norocoasă?
Sunt foarte mulți pentru care ideea de a amâna poate începutul programului până la un nivel rezonabil de ploaie ar fi ceva tabu. Ar risca cel puțin scandal de la superiori, scăderea salariului sau poate chiar concedierea. Și totuși ar trebui să fie ceva uman și rezonabil să nu ai genul acesta de pretenții de la angajați.
Ne-ar trebui o regulă, dacă nu chiar o lege: când e vreme ploioasă atunci lucrezi de acasă. Rimează - e argumentul suprem că e idee bună.
