Masters of the Universe
Nu sunt super-nostalgic după He-Man dar am prins episoade din serialul animat original în copilărie dar și seria din anii 2000 difuzată la noi pe Cartoon Network. Când s-a anunțat un live-action blockbuster pentru anul acesta nu pot să zic că am fost mega-entuziasmat și că aș fi fost interesat, dar din trailer a părut distractiv și, cel mai important, aveam un prieten care dorea să îl vadă. Așa că am profitat de reducerile de marți de la cinema și am fost să îl vedem ca băieții (prietena mea nu era oricum interesată).
Pentru cei ce nu știu, s-a difuzat cândva un serial animat despre prințul Adam, un dârlău cam fătălău cu tunsoare de castron, care cu ajutorul unei săbii fermecate se transformă în He-Man, un erou barbar identic dar îmbrăcat mult mai sumar, și se luptă cu un vrăjitor cu față de schelet undeva pe o planetă fantastică, acompaniat de tot soiul de personaje colorate menite să vândă jucării. Copil fiind, mi-a plăcut! Și ca adult cu minte de copil conceptul mi-a plăcut în continuare.
În pofida descrierii ironice de mai sus, Masters of the Universe este totuși o franciză veche de câteva decenii, cu o mitologie bogată, mulți fani și cu potențial iar vestea bună este că adaptarea recentă adaptează, în limite rezonabile, conceptul. Cu mici diferențe, cum ar fi faptul că în film prințul Adam e trimis pe Pământ în copilărie, ca să scape de forțele lui Skeletor, și revine peste 15 ani pe Eternia ca să salveze situația, povestea e în spiritul originalului.
Personaje clasice din desenele animate sunt adaptate într-un mod vizual colorat și distractiv, avem nelipsitele scene de luptă și acțiune, avem umor atât de sine-stătător dar și ironii la adresa materialului sursă. Însă, atenție, ironii făcute în spirit de joacă, fără răutate, pentru că pe de o parte era imposibil să adaptezi un serial din anii 80 fără să ai elemente ridicole dar au ales să le îmbrățișeze și să râdem împreună de cât de ridicole erau în loc să le ascundă sub preș sau să le ia peste picior. Ce fel de elemente ridicole? Gen tipul cu un pumn uriaș numit "Fisto", care face "fisting" adversarilor când luptă.
Deci dacă ești cât de cât fan al He-Man, filmul face o treabă bună. E distractiv, nu se ia prea mult în serios dar își respectă rădăcinile, are efecte vizuale ce îți iau ochii, mulți actori faimoși (Idris Elba, Morena Baccarin, Jared Leto sau Alison Brie) - iar actorul din rolul principal face o treabă excelentă - și te ține pe scaun în cele cam 2 ore și un sfert cât durează. Ba chiar sunt șanse să primești gratis și mici materiale promoționale, cum am primit noi în Cinema City: un coaster, sceptrul lui Skeletor și sabia lui He-Man (pun mai jos poza). Ca adaptare modernă a lumii din Masters of the Universe vorbim de un film aproape de nota 10, minim 8-9 dacă ești mai exigent.
Reversul medaliei este că dacă nu îți pasă de franciza Masters of the Universe atunci e cel mult un blockbuster de popcorn mediocru. Cel mult. Grosul umorului vine din referințe la materialul sursă, povestea în sine e destul de stupidă. Ca film fantasy, relativ recentul Dungeons & Dragons: Honor Among Thieves e mult mai ușor de urmărit. Prin comparație, Masters of the Universe e chiar... slab.
Poate că o să sune ca o critică, dar nu e. Puteau să încerce să facă ceva care să încerce să împace și capra și varza, rezultând într-o ciorbă sub-mediocră ce nu ar fi făcut pe nimeni fericit. Producătorii au ales să facă un film preponderent pentru fani (și suficient vizionabil și pentru restul) iar din acest punct de vedere consider că au făcut o treabă excelentă.
E clar de văzut la cinema dar, atenție, numai dacă știi la ce te bagi.
