Superintelligence: Paths, Dangers, Strategies - de Nick Bostrom

Nu o dată am dat peste recomandări de cărți venite de la persoane faimoase. De exemplu, Sapiens: A Brief History of Humankind sau What if? se numără printre cărțile apreciate de Bill Gates iar Dealing With China vine de la Mark Zuckerberg. Recent am mers și pe mâna lui Elon Musk (despre care am mai vorbit pe blog) și am citit Superintelligence: Paths, Dangers, Strategies, o carte scrisă de Nick Bostrom, tratând subiectul inteligenței artificiale și al unei potențiale singularități.

Menționasem într-un post mai vechi, Trăim în viitor, cum multe persoane faimoase a căror părere contează se arată îngrijorate de potențialul Inteligenței Artificiale. Cum printre cei în cauză se numără și Elon Musk iar subiectul e unul complex, cartea se anunța interesantă și capabilă să arunce puțină lumină asupra temerilor legate de A.I.

coperta "Superintelligence"
sursa imaginii: Goodreads

Departe de a fi un veritabil cunoscător al domeniului, am avut parte de câteva cursuri de Inteligență Artificială în facultate și am mai și urmărit succint noutățile. Deci deși nu mi-aș permite să le vorbesc altora despre asta, nu am început cartea din poziția unui profan. Poate fi însă citită și de cineva care nu are deloc tangență cu acest domeniu dar... nu știu dacă merită.

Autorul, Nick Bostrom, e un filozof suedez foarte inteligent, cu un doctorat în economie și multe lucrări pe tema impactului tehnologiilor care vor apărea în viitor. Și chiar dacă știe suficient de multe încât să fie luat în serios de oameni precum Musk (una dintre companiile sale, Tesla, utilizează tehnici de A.I. pentru mașinile fără șofer), nu e un cercetător / programator, iar acest lucru se simte.

Prima bucată din carte descrie în mod accesibil inteligența artificială și modul în care ar putea deveni realitate. E o porțiune cu adevărat relevantă și educativă, fără să abuzeze foarte mult de noțiuni tehnice. Restul cărții abundă însă în tot soiul de ipoteze și supoziții filozofice, care îmi aminteau mai degrabă de modul în care grecii antici reflectau asupra universului într-un mod pur teoretic, decât de o analiză pertinentă din punct de vedere științific.

Impresia mea este că e o carte destinată mai degrabă amatorilor de filozofie decât persoanelor mai... tehnice, interesante de dedesubturile din spate conceptului de inteligență artificială. Prea multe cifre și grafice par scoase din burtă, prea multe ipoteze alunecă pe panta fanteziei (ca să nu zic chiar deziluziei) ca să o pot lua complet în serios.

Ca programator, chiar și unul care nu are nici o treabă cu A.I-ul, abordarea lui Bostrom e ușor iritantă. Nu e chiar la fel de stupid precum afirmațiile Oanei Pellea despre Pokemon Go, dar au același iz de persoană care nu înțelege pe deplin aspecte tehnice, dar își dă cu părerea pe baza supozițiilor sale și nu neapărat a faptelor.

Nu vreau să se înțeleagă prin asta că desconsider cumva autorul, Nick Bostrom e un filozof veritabil și chiar și atunci când mai bate câmpii (zic eu), nu o face într-un mod idiot. Din fericire, are opinii care te pun pe gânduri chiar și dacă nu ești de acord cu ele, și nu prezintă tâmpenii care să merite desconsiderate din start.

Trăgând linia, e o carte de nișă, destinată filozofilor interesați de conceptul de inteligență artificială. Cei care caută informații mai concrete ar face bine să le caute în altă parte / carte.


Categorii
personal  |  opinii  |  recomandari de carte  |  avem multe pisici  |  otaku stuff  |  rants  |  aberatii