Sechestrați în Grecia
Când un drum spre Zakynthos implică aproape o zi întreagă de condus, e musai să faci o escală iar noi am ales Tesalonic.
Față de anul trecut, ruta de anul acesta ne-a dus printr-o Bulgarie mult mai pitorească, cu benzinării curate unde vânzătoarele rupeau câteva boabe de engleză, șoselele nu erau rele iar peisajul era adesea SUPERB.
pe drumurile din Bulgaria
În Tesalonic am fost întâmpinați de un micuț restaurant vizazi de apartamentul rezervat, la mesele căruia ne-am așezat hămesiți așteptând să răsară gazda cu cheia. Am început cu dreptul: meniul, o foaie A4 laminată, era doar în engleză iar ospătărița nem tu dom. Impresia generală din concediul precedent începuse să se clatine: în Grecia nu curgea numai lapte și miere.
Ne-am cazat într-un apartament imens și am purces apoi spre beach frontul din Tesalonic, cu fetele pregătite de plajă și cu papornițele după noi.
Am traversat sumar un oraș înghesuit și neîngrijit, plin de graffiti și cu un mare iz de Constanța, ajungând la un mal de mare betonat, de-a lungul căruia am mers vreo 2 kilometri numai pentru a descoperi că în Tesalonic nu sunt plaje. Adio baie, fetelor!
peisaj tesalonician tipic: clădire plină de grafitti
Cu Google-ul la îndemână, am aflat atunci că în Tesalonic în sine nu sunt plaje, ci doar pe lângă oraș.
Ceva ruine interesante prin centru, zone mai frumușele, restaurante mai puțin ieșite din comun decât în București și o mini- croazieră pe lângă mal într-un vas-bar unde totul costa 5 euro. Dar dacă pe la după amiază era pustiu pe drum, pe seară au început să răsară oamenii.
Orașul a căpătat atunci zumzetul acela necesar pentru a te binedispune, fără a aluneca nici spre înghesuiala și cacofonia de pe litoralul nostru sau din capitală.
Cu fetele chitite pe plajă, am decis să plecăm cu noaptea în cap iarăși, pe la 5, pentru a prinde feribotul de 12:30 din Killini spre Zakynthos. Ne-am întors în camere sperând că Paul, șoferul nostru, acest erou necântat al concediului, să prindă un dram de somn după o primă zi epuizantă.
În apartament, surprize-suprize: patul de frângea în două de la mijloc. O porcărie ieftină cu roți și arcuri, perla din vârful unei camere mobilată comunist, pe care am dormit de-a curmezișul, eu la un capăt și Alex la celălalt. Ne-a despărțit nu un ocean sau o sabie, ci doar teama de a nu ne trezi făcuți sandviș.
vedeți pernele? așa am dormit noi...
După o noapte în care am auzit curse de mașini, plimbări cu tancul, bairamuri grecești și poate o invazie extraterestră, s-a făcut mult așteptata oră la care să sune alarmă.
nu, nu vroiam să îmi fac selfie, doar să captez aerul comunist al camerei
Nu aș fi crezut că voi așteptat vreodată cu atâta nerăbdare sunetul enervant al alarmei dar așteptam cu teribil de multă pasiune să părăsesc această cameră de coșmar.
un dulap desprins din vremurile de glorile ale PCR
Treziți la 4, am făcut toți câte un duș, am strâns bagajele, am lăsat cheia pe masă conform instrucțiunilor și am coborât încărcați cele două etaje. La parter, stupoare! ușa de la intrare era închisă și nu puteam ieși din bloc!
Du-te fuga înapoi la apartament, să vezi dacă nu cumva aveam și o cheie de la bloc. Șoc și groază! ușa apartamentului era de asemenea închisă, pesemne automat, iar noi eram sechestrați în Tesalonic. Bonus, în beciul de beton niciunul dintre noi nu avea semnal, să poată suna gazda...
Prietena mea, mai curajoasă dar și mai puțin intimidantă decât băieții, s-a apucat să ciocănească pe rând la ușile din bloc încercând să găsească un bun samaritean care să ne poată deschide dar singura persoană care a dat un semn de viață era o grecoaică bătrână care no english.
Cu porțile ferecate, tot ce ne rămânea de făcut era să blestemăm grecii, Tesalonicul și să așteptăm să se trezească cineva într-o țară renumită pentru lipsa de matinalitate.
Din fericire, cu un dram de noroc și de semnal am reușit să dăm de gazdă, gazdă care s-a suit vitejește pe un scuter la 5 dimineața și a venit să ne deschidă în timp util, permițându-ne să plecăm după doar jumătate de oră.
Concediul fusese început oficial cu stângul.
La întoarcere am fost cazați în altă parte, în condiții net superioare, într-un apartament modern cu aer condiționat, două smart TV-uri de neam prost și paturi care rămâneau într-o bucată, determinându-ne să ne facem o părere complet execrabilă despre Tesalonic.
ne uitam la moartea copilului lui Daeneris, în caz că vă întrebați
Deși experiența a fost una de povestit, mai interesantă poate decât o seară banală într-un oraș străin, a fost una de care ne-am fi putut lipsi. Ne-a plăcut mai mult Tesalonicul de la întoarcere, când ne-am uitat la Game of Thrones pe un ditamai televizorul. Dar cine știe, poate că orașul în sine ne-a sechestrat în scara de bloc, urlând mut în greacă să îi mai dăm o șansă.
Μου δώστε άλλη μια ευκαιρία, παρακαλώ! Μου δώστε άλλη μια ευκαιρία, παρακαλώ...
Am plecat spre Zakynthos fără să aruncăm nici o privire în spate.
