Șase ani de alergat

Ce vine după cinci? Șase!

Anul acesta am stat mai cu grijă, nu care cumva uit să de ziua cea mare, când trebuia nu doar să alerg (căci ce rost are să sărbătorești șase ani de alergare altfel decât alergând?) dar și să pregătesc o postare pe blog pe această temă.

Așa că azi am băgat frumos 5 kilometri lejeri, pe aceleași străduțe pe care le bat de când am luat decizia de a mă apuca de alergat

Anul acesta (adică de la 28 iulie 2025 până azi) m-am cam lăsat de curse de alergare, de voie, de nevoie, și nu am participat decât la cursa de 10k din cadrul Semimaratonului Bucureștiului (pentru că eram deja înscris).

Sunt deja 6 (șase!) ani de când alerg în fiecare săptămână de 3 ori (uneori chiar de 4) și vreo 5 de când distanța respectivă e decentă (adică short run-uri de 5 kilometri și long run-uri de 10 km plus, pentru un total săptămânal de minim 20 de kilometri). Nu doar că am tocit nenumărate perechi de încălțări dar parcă începe să se adune oboseala iar vremea nu mai nici ea la fel de previzibilă.

De lăsat nu cred că o să mă las prea curând, deja mi s-a întipărit în ADN genul acesta de activitate fizică dar pe măsură ce îmbătrânesc și obosesc poate mai schimb un pic lucrurile. De altfel, am experimentat ocazional cu înlocuirea celor trei alergări de 5+5+10 cu patru de 5+5+5+5 (rotunjit, încerc să mă duc spre 5.5 km la short run-uri și spre 11 km la long runs), din simplul motiv că alergările scurte de 30-35 de minute în jurul casei sunt mult mai simplu de strecurat în program.

Ce o să fie la anul pe vremea asta? Nu știu. Om trăi și om vedea alerga.