Să scrii o poezie
Să-mi bag piciorul, ce greu e să scrii o poezie.
Trebuie să alegi
cuvintele cu grijă
și fără versuri albe,
altfel trișezi.
Nu merge să le arunci, ca la o proză,
să le potrivești din ochi
până când capătă o formă
lizibilă și non-diformă.
Nu, boss, trebuie să le alegi,
cu grijă să le legi,
pe rânduri să le aranjezi,
să le revezi,
să le citești și recitești,
să stai și să le lustruiești
până nimerești
ceva frumos,
să placă la critici,
să aibă și ei un os de ros.
Nu, boss, și bonus,
în poezie n-ai voie nici cu "boss",
și nici să te repeți.
Ai zis deja "boss".
De câte ori vrei să zici "boss"?
Mai zi și altceva în afară de "boss".
Cu atâtea reguli, îți vine să te urci pe pereți.
Bag piciorul, e greu să scrii o poezie.
Oricum, nu le mai citește nimeni.
Nu e acre rimele, boss...
