Justiți-AI-arul

Am menționat atât în pagina de Despre cât și în primul post (și probabil în multe altele de-a lungul acestor peste 10 ani de scris (că nu l-aș numi strict "blogging") că o fac pentru a publica material produs intenționat de mine. Scopul blogului e efortul depus în realizarea unui articol iar publicarea acestuia e un efect secundar, sau mai bine zis bonus.

Nu am scăpat de AI până la urmă și am ajuns în postura de a folosi Claude (care da, trebuie să recunosc, te poate ajuta mult ca programator). L-am mai folosit să mă ajute cu mail-uri mai tehnice, să fiu sigur că reușesc să transmit ideile relevante într-un ton cât mai non-agresiv, și a făcut o treabă bună. Da, cred că e aiurea să pui AI-ul să scrie un email, dar nu văd nici o problemă în a-l folosi ca un editor care să te ajute să îți formulezi mai clar și mai bine ideile, în special pentru mail-uri în limba engleză, eu român fiind.

L-am folosit în special în domenii unde nu am suficientă experiență și l-am mai folosit pentru chestii pe care nu am chef să le fac pentru ar consuma prea mult timp. În cazul acestui blog, oricât de mult mi-ar displăcea momentele în care trebuie să scriu ceva iar eu nu am timp și chef, singura chestie pe care o poate face AI-ul e să mă ajute cu verificarea textelor.

Sunt genul de "scriitor" (pun între ghilimele ca să nu se înțeleagă că am aere artistice, e "scriitor" cu sensul de om care scrie) care lasă ideile să curgă așa cum îi vin în minte. Din când în când mă mai lovește un val de inspirație, iar eu îl călăresc până la final. Să stau să recitesc ulterior ce am scris pentru eventuale erori de gramatică sau formulări bușite, gen cuvinte care se repetă prea des, e ceva ce îmi displace. În același timp e și ceva necesar dacă vrei să te asigur că varianta care ajunge online e cea mai bună.

După ce m-a ajutat cu succes Claude să corectez review-ul pentru Lord of the Mysteries (a fost fain că a prins nu doar greșeli de gramatică dar și faptul că am confundat manhua cu manhwa sau că m-am murdărit de englezită la gură și am folosit Librăria Chineză în loc de Bibliotecă), i-am dat să facă un review și pentru un text mai "artistic", Justițiarul, o scurtă poveste umoristică scrisă într-un moment de inspirație, dar pe care ezitam să o recitesc și să îi fac review-ul necesar.

A făcut treabă bună și acolo, a prins mici scăpări și am reușit să duc online povestioara mea, dar corectată ("Please let me know if there are any glaring grammar or writing style mistakes." a fost prompt-ul dat). Dar la final m-a lovit o reală curiozitate. Cum ar rescrie AI-ul povestioara dacă i-aș da mână liberă?

O să pun mai jos rezultatul (las iar și link-ul către original - Justițiarul, pentru cine e curios de comparație). E ciudat și mai mult ca sigur sunt subiectiv, pentru că varianta AI-ului e scrisă 100% mai bine... dar prefer varianta mea. Are niște decizii stilistice pe care le prefer la nivel personal, în timp ce varianta lui Claude e poate mai generică.

Iustin, zis și "Titi" Iaru, făcea ce face toată lumea după o tură de noapte: dormea. Există o lege nescrisă a universului conform căreia exact atunci când ești cel mai obosit și dormi cel mai adânc, apare ceva care să te trezească brusc — iar în cazul lui, ca și al altor câteva milioane de oameni în acea noapte, acel ceva a fost o alertă Ro-Alert care i-a făcut telefonul să vibreze și să urle de pe noptieră de parcă ar fi fost posedat.

La data de xx.xx.xxxx, minorul Ionică Ionescu a dispărut de acasă...

"Bă, da' nu mai poate omul să doarmă în țara asta?" mârâi Iustin în pernă. Nu era prima oară când Ro-Alertul îi întrerupea somnul pentru un adolescent plecat, cel mai probabil, să bea vodcă ieftină într-un parc și să nu răspundă la telefon din principiu.

Dar de data asta ceva se rupsese în el. "Ajunge," își zise, și pentru prima dată în viața lui citi alerta cu atenție, de la un capăt la altul. Se îmbrăcă și ieși în noapte hotărât să găsească golanul și să-i dea o lecție despre respect și despre somnul altora. Fie a fost coincidență, fie destin, fie faptul că energia colectivă a tuturor oamenilor obosiți ai muncii treziți în acea noapte s-a concentrat providențial asupra lui — cert e că l-a găsit pe Ionică într-o oră.

L-a înșfăcat de ureche, fără explicații, și l-a târât spre cea mai apropiată secție de poliție.

"Ai idee câți oameni obosiți ai muncii ai trezit din somn cu fuga ta iresponsabilă? Ce crezi că se întâmplă cu productivitatea națională când jumătate din forța de muncă a țării stă cu telefonul în mână la trei dimineața citind despre tine? Rușine să-ți fie!"

Câteva ONG-uri, la fel de obosite ca toți ceilalți, au încercat să-i sară în cap pentru abuz asupra unui minor. N-a contat. Opinia publică l-a încoronat pe loc justițiar — omul care lupta, în sfârșit, împotriva adevăratului abuz din viețile noastre: Ro-Alertul.

Încurajat de valul de aprecieri, Iustin a repetat isprava la următoarea alertă. Și la următoarea. Și tot așa, până când Poliția a început serios să ia în calcul angajarea lui oficială. Și apoi ceva s-a schimbat.

La data de xx.xx.xxxx, minorul Cezărică Cezărescu a dispărut de acasă...

L-a găsit repede, ghemuit după un tomberon într-o alee, plângând. L-a apucat de ureche din reflex și a început aceeași predică rodată:

"Ai idee câți oameni obosiți ai muncii ai—"

De data asta, în loc de înjurături de adolescent sfidător, a primit un răspuns.

"Lasă-mă, nenea, nu mă mai bate și tu... m-au bătut destul acasă." Și Cezărică a plâns și mai tare.

I-a povestit totul — tot ce îndurase de la oamenii care ar fi trebuit să-l ocrotească. Iustin a rămas fără cuvinte, ascultând o suferință mult mai mare decât oricare Ro-Alert nocturn.

Oare prin asta au trecut și ceilalți? se întrebă el, cu groază. Oare printre ei au fost și victime — pe care eu, în loc să le ajut, le-am tras de ureche și le-am dus înapoi drept în gura lupului?

L-a condus pe Cezărică la secție cu blândețe, de data asta, apoi s-a întors acasă. În câteva zile, din justițiarul încrezător nu mai rămăsese decât o umbră. S-a afundat în băutură, incapabil să ierte ce făcuse fără să întrebe niciodată de ce.

Până când, într-o noapte, un nou Ro-Alert a smuls din somn mii de oameni obosiți ai muncii, lovind din nou productivitatea națională și economia deja șubrezită.

La data de xx.xx.xxxx, Iustin Iaru a dispărut de acasă...