Justițiarul

Iustin, zis și "Titi", Iaru făcea ceea ce face toată lumea după o tură obositoare de noapte: dormea. O lege nescrisă e că atunci când ești mai obosit și dormi mai adânc, se găsește ceva care să te trezească subit, iar în cazul lui (și nu doar al lui) a fost o avertizare Ro-Alert ce i-a făcut telefonul să se zgâlțâie și să urle de parcă ar fi fost posedat.

La data de xx.xx.xxxx, minorul Ionică Ionescu a dispărut de acasă...

"Bă da' nu mai poate omul să se odihnească?" înjură Iustin gospodărește. Nu era prima dată când fusese trezit de Ro-Alertu' vieții. Și pentru ce? Pentru un golan care probabil că plecase de acasă să se distreze și nu și-a anunțat părinții?

"Ajunge!" și-a zis Iustin. S-a îmbrăcat, a mai citit încă o dată textul alertei, de data asta cu atenție, și s-a dus să-l găsească pe golan și să-i dea o lecție. Nu știu dacă a fost o coincidență, dacă a fost soarta sau dacă energia negativă a tuturor celor treziți de Ro-Alert s-a decis să se manifeste în Iustin și să-i dea un ghiont, dar cert e că a reușit să îl găsească pe minorul Ionică Ionescu.

Fără să-i ceară vreo explicație, l-a apucat nervos de ureche și s-a îndreptat cu el spre prima secție de poliție.

"Tu ai idee câți oameni obosiți ai muncii ai trezit din somn cu fuga ta iresponsabilă de acasă? Ce impact o să aibă asta asupra productivității lor și asupra economiei deja strivite de inflație și de o clasă politică dezastruoasă? Să îți fie rușine!"

Deși vreo câteva ONG-uri obosite au încercat ulterior să îi sară în cap pentru că a îndrăznit să îl tragă de ureche pe minorul Ionică, abuzându-l astfel fizic, marea majoritate a opiniei publice l-a considerat pe Iustin "Titi" Iaru un erou, un justițiar care a încercat să facă ceva împotriva adevăratelor abuzuri: cele ale Ro-Alert!

Încurajat atât de succesul original cât și de miile de mesaje de încurajare, Iustin a repetat munca de detectiv justițiar și la următoarea Ro-Alertă, și la următoarea, și tot așa până într-un punct în care cei de la Poliție luau în calcul să îl angajeze oficial datorită performanțelor sale. Dar apoi ceva s-a întâmplat.

La data de xx.xx.xxxx, minorul Cezărică Cezărescu a dispărut de acasă...

Oftând, Iustin și-a înșfăcat haina și a plecat la o nouă vânătoare de neobrăzați. L-a găsit repede pe Cezărică. Plângea într-o alee insalubră, ascuns după un tomberon de gunoi. L-a înșfăcat de ureche și a început să îi țină predica:

"Tu ai idee câți oameni obosiți ai muncii ai trezit din somn cu fuga ta iresponsabilă de acasă?"

Pentru prima dată i s-a oferit și un răspuns, în loc de înjurături adolescentine.

"Lasă-mă, nenea", a început Cezărică să plângă și mai tare, "nu mă mai bate și tu, că m-au bătut destul de acasă..."

A început să îi povestească apoi toate abuzurile pe care le-a suferit de la cei care ar fi trebuit să îi fie părinți și să îl ocrotească. Iustin nu știa ce să zică... Trăia o suferință chiar mai mare decât atunci când Ro-Alertul îl trezea din somn.

"Oare prin asta au trecut toți copiii pe care i-am găsit?", a reflectat el cu groază. "Oare au fost printre ei și victime, iar eu, în loc să îi ajut, i-am tras de ureche și i-am dus înapoi acasă?"

L-a condus pe Cezărică spre o secție de poliție, de data asta cu grijă, apoi s-a întors acasă. În doar câteva zile Iustin devenise doar o palidă copie a bărbatului încrezător în sine și nervos din trecut. S-a afundat în băutură, incapabil să treacă peste ce făcuse. Totul până când într-o noapte fatidică un nou Ro-Alert a trezit oamenii obosiți ai muncii, impactându-le productivitatea și afectând negativ economia deja strivită de inflație și de o clasă politică dezastruoasă.

La data de xx.xx.xxxx, Iustin Iaru a dispărut de acasă...