De ce nu aleargă lumea în parcuri?

E o întrebare capcană, lumea aleargă în parcuri. Cu toate acestea, în fiecare an, în fiecare weekend cu câte o cursă precum Semimaratonul Bucureștiului, se umple Internetul de comentarii de la șoferi ofticați de faptul că e închis traficul în centru. Pentru că fix în dimineața aia aveau ei treabă pe acolo și li s-au dat planurile peste cap. Așa că să revenim la întrebarea din titlu.

De ce nu aleargă lumea în parcuri?

Sau, mai bine zis, de ce nu se organizează curse precum Maratonul sau Semimaratonul Bucureștiului în parcuri? Păi... se organizează și acolo. De exemplu, prima ediție a Run For Heroes s-a organizat în Herăstrău și a fost cam nașpa pe partea de alergare. De ce? Pentru că e cam greu să bagi câteva sute de alergători printr-un parc, cu poteci înguste și cu alți vizitatori care se plimbă pe acolo. Sau Sun Challenge, cursa din Delta Văcărești, foarte faină doar foarte înghesuită pe anumite porțiuni și cu un număr restrâns de participanți, pentru că, ghici ce... nu are lumea loc. Și atunci, unde bagi într-un parc cei între 10 și 15.000 de oameni care se strâng de regulă pentru curse precum Maratonul și Semimaratonul? Nu ai unde.

Apoi mai e și problema de distanță. O tură de Herăstrău are cât... 7 kilometri? Una de Carol doar vreo 2, una de lac în Tineretului doar 3 kilometri. Nu ai cum nici să acoperi cei 21 sau chiar 42 de kilometri necesari unui semi/maraton fără a alerga în cerc, ca un câine. Este, de altfel, unul dintre motivele pentru care nu am participat niciodată la maratonul de 1 decembrie organizat în IOR pentru că traseul constă în ture de parc. E suficient că am trasee repetitive la alergările mele ocazionale, prefer să evit asta la o cursă pentru care plătesc.

De ce nu aleargă atunci lumea în păduri?

Dacă nu se poate în parcuri, de ce nu se organizează în păduri sau pe câmpii și dealuri, unde să nu fie încurcații fragilii șoferi? Păi... din nou, se organizează și acolo. Am fost la competiții ca Dac Warrior sau Semimaratonul Bucuriei din Urlați și sunt tone de curse de trail run organizate la munte.

Dar câți oameni pot ajunge acolo? Depinzi de cineva cu mașină, trebuie poate să te cazezi undeva înainte, ca să nu pleci pe un drum obositor cu câteva ore înainte și nu prea ai loc nici acolo de mii de oameni. În sălbăticie nu există infrastructură pentru un număr mare de oameni și e bine să fie așa. Dar știți unde există infrastructura pentru asta? În orașe.

De ce aleargă lumea în oraș, pe asfalt?

Pentru că e accesibil. La cursele mari se poate ajunge la punctul de start cu diverse mijloace de transport public, fără să fii nevoit să vii obligatoriu cu o mașină personală. Metrou, tramvai, autobuz... toate îți stau la dispoziție.

Cei care locuiesc în oraș nu au nevoie de cazare iar cei care vin din alte părți au trenuri cu care pot ajunge acolo (în păduri nu există gări, de exemplu) și au numeroase hoteluri sau alte moduri de cazare.

Plus că dincolo de aceste probleme organizatorice, e și un motiv de fală. La astfel de curse mari vin adesea și participanți competitivi din alte țări și e un motiv bun să îi plimbi prin zonele mai frumoase din oraș, puținele care sunt, așa cum fac și alte capitale mult mai faimoase, precum Londra sau Tokyo, sau metropole faimoase ca New York sau Boston.

Ce e ironic e că mulți șoferi se plâng de asta și se întreabă de ce nu aleargă lumea în parcuri și preferă să alerge în oraș, pe asfalt, unde e poluare. Oare de unde e acea poluare, oare? Nu cumva de la mașini?

Am ajuns să nu mai pot traversa strada în siguranță la orele de vârf din cauza noianului de mașini care fentează prin zona noastră, și asta zi de zi. De trotuare nu mai zic, termenul corect ar trebui să fie "parcări".

Șoferii de ce nu se duc să circule prin câmp, unde nu încurcă pe nimeni? Iar la final să parcheze în pădure, corect?