Dac Warrior (ediția din 31 august 2024)

Ediția de anul acesta a Dac Warrior ar fi trebuit să aibă loc în primăvară dar în urma tragicului incendiu de la Ferma Dacilor competiția a fost amânată pentru sfârșitul lunii august.

Cititorilor care doresc să afle mai multe despre competiție, le recomand prima postare: Dac Warrior (ediția din 16 aprilie 2022), iar review-ul pentru edițiile precedente poate fi citite aici: Dac Warrior (ediția din 3 septembrie 2022) și Dac Warrior (ediția din 22 aprilie 2023).

Deși inițial era în plan să particip alături de încă alte patru persoane, am rămas doar doi: eu și un coleg venit pentru prima dată la acest concurs. Ne-am ridicat de vineri kit-urile iar sâmbătă am purces spre cursă.

La categoria la care am participat noi (Legend Run, 11 kilometri cu obstacole) au fost în jur de 70 de oameni. Mai puțini decât numărul celor înscriși, dar suficienți cât să avem companie. Vremea a ținut cu noi așa că la ora 10 am început să urcăm dealul pe răcoare.

Traseul, modificat față de edițiile trecute și cu unele obstacole noi, s-a dovedit a fi mai solicitant. Astăzi (duminică), am cam aceeași febră și oboseală pe care am avut la prima ediție. Aproape că uitasem cum e să ai febră musculară, mi-a reamintit Dac Warrior.

Am avut un timp mult mai prost decât în anii precedenți, de 2 ore, 43 de minute și 57 de secunde, cu care m-am plasat pe locul 56 din 68 dar cum nu am alergat singur iar traseul a fost ceva mai lung, nu pot spune că sunt dezamăgit. Mi-ar fi plăcut însă ca proba cu scripetele să fie mutată iar în prima parte a cursei, nu pe final, pentru că după 2 ore și jumătate de efort nu mai aveam deloc energie în noi pentru poate cea mai dificilă probă, ca forță.

Altfel, am fost plăcut surprins de organizare și amenajare, mai ales în condițiile în care vechiul restaurant și hotel au ars din temelii. A existat însă o zonă de camping gratuită și facilități precum dușuri și toalete, astfel încât cei veniți din afara orașului să aibă soluții și am avut parte de forfotă la fața locului, cât să simți o atmosferă de petrecere și iz de voie bună.

Kit-ul de participare nu a fost impresionant dar și prețul de înscriere a fost mai mic decât în anii trecuți. Am primit un tricou tehnic negru frumos, cu logo-ul Dac Warrior pe față și verso, fără alte logo-uri și reclame, o eugenie, un mini-chec și un voucher de mâncare cu care am putut primi o porție de fasole, murături și o chiflă, ce au picat numai bine după competiție. Medaliile au fost și ele tot ca în anii precedenți, nimic de zis.

E ciudat să spun că m-am simțit bine, în condițiile în care azi mă simt îngrozitor, dar chiar și așa pot spune că a fost distractiv. E genul de cursă unde ești împlinit dacă treci linia de finish, indiferent dacă ai fost primul sau ultimul. Iar faptul că an de an am observat schimbări și ajustări ale obstacolelor și alte traseului face lucrurile să rămână fresh chiar și după patru participări.