Cum răspunzi la "Mersi"?
Presupunând că nu lucrezi cu niște barbari sălbatici care comunică prin râgâituri și cer cu pumnul, un om normal se trezește adesea în situația în care primește un dram de recunoștință, falsă sau reală.
Fie că e franțuzescul "Mersi" (sau "Merci", în forma lui originală), că e tradiționalul "Mulțumesc", molcomul "Mulțam" (eventual și "fain"), englezescul "Thanks" și fratele lui "Thank you", primești un răspuns. În funcție de vârsta interlocutorului și cât de dispus e să tastezi poți să primești chiar și micro-răspunsuri de forma "ms", "ty" sau "thx" sau chiar variante exotice ca "Gracias", "Danke" sau "Arigato". Un dram de recunoștință, cum spuneam. Problemele apar când trebuie să răspunzi.
În teorie poate veni cineva să te roage, nu știu, să accepți un milion de euro pentru că are ditamai purcoiul de bani, nu îi mai încap în seif și nu știe unde să îi arunce. Iar tu, evident, îi vei răspunde entuziasmat "Cu plăcere!". În practică, banii sunt opusul bătăii, îi dai în loc să îi primești și lucrurile arareori se fac cu plăcere.
Și aici vine societatea, haț! te bagă în lanțuri, și îți oferă o singură alternativă: "nu ai pentru ce" și vărul lui mai scund "npc". Cumva insinuezi că în mărinimia ta te-ai ocupat de cerere ca și cum ar fi fost ceva insignifiant, că ai atâta timp liber la dispoziție, o eternitate, din care nici nu se simte când smulgi câteva clipe mărunte din timpul tău în detrimentul nevoilor altora.
Unii, mai diferiți, schimbă un pic răspunsul în "nu ai de ce", poate un mod mai voalat de a-și exprima adevăratele sentimente. "Nu ai de ce", tu ești stăpânul, jupânul, șmecherul numărul unu, cum să ți se poate opună cineva și să aibă libertatea să nu ți se supună și să nu facă ce ai cerut? De ce să îți mai irosești timpul și cu mulțumiri, nu? Dar ne-ar trebui și un răspuns mai diferit, pentru situațiile alea mai aparte.
Poate un "ugh" gutural, scuipat cu scârbă drept răspuns la sacrificiul pe care ar trebui să îl faci. Un "nu știu cine ești dar sper să mori și îți zâmbesc doar pentru că altfel m-ar da afară" servit clienților nesuferiți cu care ești forțat să ai de-a face. Sau, ca să păstrăm simetria cu expresiile străine folosite la mulțumire, un "fml" / "fuck my life" care să îți descrie nemulțumirea și angoasa personală.
