Cum m-a călcat un prost cu trotineta

Vineri după-masă, senin, cald, zi perfectă pentru o alergare. Am luat-o pe una dintre rutele mele standard, cu o mică tură de Carol și întoarcere prin Tineretului și fix pe ultimul dintre cei 10 kilometri planificați m-a lovit beleaua.

Am ieșit din parc, m-am îndreptat spre Alunișului, iar la trecerea de pietoni de la Băieții cu Creveții am dat să traversez strada. Pentru cei ce nu știu, strada e de ceva vreme cu sens unic, una dintre benzi fiind blocată și transformată în locuri de parcare.

Cum era vineri seară, era ceva trafic și veneau mașini atât dinspre parc, cât și din lateral (am marcat sensurile cu săgeți verzi pe harta de mai jos). M-am oprit, am așteptat să pot traversa și într-un final s-a simțit un șofer să oprească. Mă uit la el, să fiu sigur că oprește (sunt pățit...), mă uit și în stânga, să nu iasă șoferi de acolo demarând dacă au văzut că s-au oprit mașinile (din nou, pățit). Pare totul ok, ridic mâna să salut șoferul cu bun simț care a oprit, pun piciorul pe trecere și...

...nu știu exact ce s-a întâmplat cu mine. Ceasul nu mai e la încheietură, e undeva pe asfalt, telefonul la fel, zburat din mână, iar eu sunt pe jos. În timp ce încerc să mă dumiresc, un trotinetist tot pe la vreo 30-40 de ani (deci nu puști aiurit) începe să se rățoiască el la mine că de ce nu mă uit pe unde merg. Nu tu scuze, nu tu ești ok, direct cu gura mare.

Să recapitulăm. A venit cu viteză, din sens interzis pentru circulație (săgeata roșie din imaginea de mai sus), fără să încetinească la trecerea de pietoni, a lovit un pieton ce traversa în mod legal, în timp ce se vedea că mașinile care veneau din față era oprite, și a mai sărit și să înjure victima.

Sunt conștient că în țara asta mori cu dreptatea în mână și zi de zi îmi fac nervi cu șoferii care circulă pe interzis, dar asta pe o stradă cu două benzi. Ironic e că sunt și genul care stă des cu nasul în telefon dar de data asta chiar eram atent... la mașinile care circulau legal, care tocmai opriseră și mă asiguram că pot traversa în siguranță. Nici prin cap nu-mi trecea că poate să vină un cretin din sensul opus fără să oprească.

M-a tăvălit un pic, am ceva zgârieturi pe brațe, piept, genunchi, degete, telefon și ceas și o vânătaie plus umflătură la laba piciorului drept. Nimic foarte grav, m-am întors acasă pe propriile picioare, mergând pe jos încă alți trei kilometri (cu o ușoară șchiopătare, ce e drept). Din fericire sunt destul de bine-clădit (85 de kilograme la 1.75), încă în putere, și m-am putut aduna de pe jos. Dar dacă eram un copil? Sau un bătrân? Aș fi fost probabil încă o victimă a inconștienților cu trotinete.

Idiotul s-a cărat repede, și-a luat trotineta și a tulit-o, în timp ce continua să se înjure cu mine. Mi-a trecut prin minte să încerc să-l înșfac și să-l rețin până vine poliția dar a fost mai rapid iar eu cam în stare de șoc.

De ce nu am sunat la poliție? Trebuia, știu, dar mi-a fost teamă că tot eu pic de fraier, mă pun să aștept, să merg la secție, să dau declarații... ultimul lucru de care aveam chef când tot ce îmi doream era să ajung acasă și să mă pot întinde în pat.

Ce a fost interesant e că activitatea de alergare mi s-a oprit și salvat automat în momentul accidentului.

În schimb, Garmin-ul a intrat pe modul de detecție incident și a încercat să o contacteze pe prietena mea (e configurată drept contact de urgență în aplicație).

Am oprit funcția după ce mi-am mai revenit din șoc și i-am dat mesaj să îi povestesc prin ce am trecut.

În afara unor mușchi anchilozați cam prin tot corpul pare că sunt ok. Nu am murit peste noapte (deși nu o să mint, am fost un picuț de tot paranoic) iar piciorul e și el bine, după ce l-am tratat cu ceva cremă de farmacie.

Tot ce îmi doresc acum e ca idiotul care a dat peste mine să ajungă și el întins pe asfalt. Nu, nu să moară, nu e chiar de pedeapsă capitală. Dar îmi doresc să ajungă la spital, cu oase rupte, și să rămână cu handicapuri pe viață care să îl oprească din a se mai sui vreodată pe o trotinetă sau, doamne ferește, la volanul unei mașini. Pentru că genul acela de inconștient e un pericol pentru cei din jur și dacă nu a avut măcar un minim de obraz cât să își ceară scuze victimei în condițiile în care a încălcat fragrant cam toate legile de circulație pe care le putea încălca, atunci străzile ar fi un loc mai sigur fără el.