Coreea de Sud + Trenuri + Zombies = Train to Busan
Îmi plac filmele asiatice și îmi plac și filmele cu zombălăi, lucru pe care l-am repetat de altfel în review-urile făcute pentru Scouts Guide to the Zombie Apocalypse, Cooties sau [https://blog.bogdanbucur.eu/dead-rising-watchtower-un-film-care-ar-fi-putut-sa-fie-bun/](Dead Rising: Watchtower). Așa că atunci când am văzut următorul trailer pe Facebook, am fost cuprins de entuziasm: un film cu zombies în care acțiunea are loc într-un tren din Coreea. Trebuie să fie bun!, mi-am zis. Și chiar este.
După cum probabil că v-ați prins deja, acțiunea din Train to Busan are loc într-un tren. Seok Woo e un broker lipsit de scrupule care își neglijează familia în detrimentul afacerilor. Separat de soție, trăiește alături de mama sa și de fiica sa, Soo-an. Ratând din nou ocazia să fie un tată adevărat de ziua ei, îi îndeplinește acesteia dorința de a o duce cu trenul la Busan, să își vadă mama. Atunci când plecarea lor corespunde cu începutul invaziei zombies, un film memorabil ia naștere!
sursa imaginii: Wikipedia
Da, personajele sunt stereotipice... dar sunt simpatice. Da, povestea e previzibilă... dar are farmec și chiar reușește să te și surprindă. Da, e doar un film cu zombie și nimic mai mult... dar e unul excelent.
Principalul lucru pe care trebuie să îl laud e imaginea. De multă vreme nu am mai văzut un film atât de luminos, cu scene atât de clare. Unii regizori sunt de părere ca un film de acțiune cu tente horror e musai să aibă loc într-un univers întunecat, cu multe prim-planuri și secvențe care să decurgă atât de rapid încât să nu înțelegi ce se întâmplă. Nu și Train to Busan.
Un alt lucru pe care l-am apreciat a fost utilizarea echilibrată a zombălăilor. Nu au fost în centrul atenției, dar nici nu au fost evitați pentru a face economii de buget. Nu au încercat să întoarcă stomacul privitorului dar nici nu s-au ferit de violență. Totul a fost excelent balansat, evitând impresia de film care să recurgă la tot soiul de subterfugii pentru a economisi bani, dar și cea de film superficial, ce încearcă să îți ia ochii prin efecte speciale.
sursa imaginii: Asian Wiki
Personajele au la rândul lor farmec. Pe lângă tatăl și fiica sa apar și surorile bătrâne, gașca de liceeni, vagabondul sau carismaticul bărbat descurcăreț și soția sa gravidă. Chiar dacă se vede cu ochiul liber că au fost concepuți special pentru a da bine la public... dau bine la public. Stereotipurile nu sunt neapărat ceva rău. Da, e problematic să țintești la un film complex și să ai personaje unidimensionale, care se comportă previzibil, dar din fericire nu asta își dorește să fie Train to Busan.
Rețeta e simplă: zombies plus oameni captivi în spațiul limitat al unui tren. Abordarea nu e însă simplistă, ba chiar din contră. Trenul reușește să devină scena principlă a aventurilor, dar nu unica scenă, evitând astfel să devină plictisitor și repetitiv.
Train to Busan nu e o capodoperă a cinematografiei. Dar pe nișa sa e o veritabilă perlă. Deși nu insinuez că ar fi perfect, pentru mine e prima dată când nu am absolut nimic de reproșat. E mare lucru ca în 2016 să vii cu ceva nou iar pentru asta cel puțin pentru fanii genului nu trebuie ratat.
