CFR tot CFR

Plecând vineri la părinți m-am îndreptat spre gara noastră cea de toate zilele, pentru a-mi cumpăra micuțul dar importantul bilet. Cu un număr limitat de bancnote în bunzar dar și cu o coadă însemnată la casă, am luat-o șmecherește către automatul de bilete.

Ca un om care călătorește des pe rutele București Nord - Ploiești Sud și București Nord - Mizil, cunosc în mare prețurile biletelor așa că nu mică mi-a fost mirarea când pe ecran scria că prețul biletului la InterRegio până la Mizil era de 17.50. Cum în mod normal costa 31 de lei, ceva-mi dădea cu virgulă.

Am dat back, verificând setările, am citit cu atenție și datele introduse, (făcându-l probabil pe tipul care aștepta în spatele meu să creadă că sunt vreun neanderthalian atehnic) ca să constat că totul e corect…

Cu biletul în mână, m-am dus la Informații. Nu de alta, dar era aproape 20, mă aștepta un drum de o oră jumătate, după o zi de muncă lungă și obositoare, ultimul lucru de care aveam chef era să descopăr în tren că nu am bilet bun și să mă cert cu controlorul.

La casă de informații, aveam doar două persoane în față, număr care a rămas constant pentru că aparent tot soseau persoane noi, care se pare că nu vedeau că e coadă și se băgau în față. Dar fie, treacă de la mine, generos simțindu-mă.

Aflu, cu mare mirare, că trenul în cauză e la ofertă și are preț redus! Ofertă! Ofertă la CFR, o companie încă blocată în trecut.

Am plecat seara cu o impresie mult mai bună despre mamutul feroviar românesc. Dar CFR-ul tot CFR, căci azi, pe drumul de întoarcere, am fost iarăși spamat de o cerșetoare ce își prezintă ostentativ lipsa unui picior în trenurile dintre Buzău și Ploiești de ani buni… Stătea de vorbă cu controloarea înainte să se urce în tren și discutau despre ce alte trenuri sunt.

Păi ce, ofertă ieri și condiții civilizate azi? Prea vreau multe, mă învăț prost după asta, nu?