Campion Battle Cup

Era o seară de sâmbătă ca oricare alta. Singur acasă, așteptam să vină miezul nopții, să își termine prietena mea tura de noapte și să ajungă acasă. Nu mă așteptam însă la încă trei partide de Dota.

Pe la 10 fără 10 mi se aprinde fereastra de Steam și mă întreabă un amic:

-"Salut Bogdan. Te interesează să joci pentru Battle Cup?"

Pentru cei care probabil că nu știu, Battle Cup reprezintă o serie de mini-turnee organizate cu ocazia The International 2016.

Îți faci o echipă alături de încă patru prieteni și vă măsurați forțele într-o competiție tip "single elimination", în care pornesc 8 echipe și rămâne una singura.

Meciurile sunt de tip best of one, iar echipele sunt grupate în mod semi-aleator, pe criterii cum ar fi regiunea sau MMR-ul (ranking-ul) iar câștigătorii primesc multe chestiuțe simpatice, cum ar fi iconița de trofeu afișată la profil, efecte vizuale unice, precum și niveluri de Battle Pass, care se traduc concret în șanse la a câștiga diverse item-uri și seturi pentru eroii din joc. Cu alte cuvinte, nimicuri virtuale care fac însă deliciul oricărui jucător și, cel mai important, șansa la un mic moment de glorie.

Inițiativa mi se pare genială, din toate punctele de vedere. Nu doar din punct de vedere al marketing-ului (primul bilet de participare vine gratuit, la pachet cu compendiumul, dar biletele ulterioare costă 1 dolar de persoană), dar și ca experință pentru jucător.

Am ajuns la vârsta la care se simte un veritabil rift în atitudinea față de gaming. Unii cunoscuți fac din asta o veritabilă pasiune (dacă nu chiar un mod de viață) care la ocupă grosul timpului, iar alții alunecă în extrema cealaltă, renunțând complet la jocuri.

Îmi place să cred că varianta ideală e undeva la mijloc. Jocurile pe calculator moderne au și un aspect tactic dar și social, punând în valoare atât spiritul de echipă, comunicarea cât și reflexele rapide și gândirea strategică. Dota 2 excelează la aceste capitole, motiv pentru care și are o bază serioasă de fani maturi.

Experiența mea de ieri seară ilustrează perfect conceptul. Ca un om la casa lui, cu slujbă și responsabilități nu am foarte mult timp liber. Dar într-o seară de weekend am putut fi contactat de un amic, să intru într-o echipă alături de persoane cu care am mau jucat ocazional, să pornim o conversație în grup pe Skype și se ne înscriem într-un mini-turneu pe care să îl și câștigăm.

Cu dezbateri la fel de pasionate precum cele ale microbiștilor, chibzuind cu grijă eroii pe care să îi alegem sau să îi scoatem din joc și selectând pentru fiecare eroi nu doar în funcție de preferințele personale, cât și al coeziunii ca echipă, am petrecut o seară de neuitat, cu meciuri strânse și momente pe muchie de cuțit, precum și aplauze și chiuituri pe Skype în momentul victoriei din finală.

În Dota 2 nu e nevoie să te joci zilnic, nu ai un progres care trebuie incrementat periodic pentru a nu rămâne în urmă. Poți intra doar când ai chef sau poți iar o partidă rar durează mai mult de o oră.

E un joc perfect pentru a te destinde (exceptând momentele în care îți faci nervi jucând cu și contra rușilor incapabili să vorbească engleză) și, mai nou, e și un joc care îți oferă șansa să fii campion.

trofeul Battle Cup afișat în dreptul profilului meu, bling bling marca Dota2