Dacă îmi vreți banii, nu mă mai tratați ca pe un hoț

Pe drumul spre casă am oprit cu Alex într-un MegaImage, să facem o semi-aprovizionare. Am cam tras mâța de coadă după concediu și ni se cam golise debaraua...

În magazin, la intrare, există niște dulăpioare în care clienții își pot lăsa bagajele. Util pentru situațiile în care mai ai și alte cumpărături la tine și vrei să eviți situații neplăcute sau pentru cazurile în care pur și simplu nu vrei să le cari după tine prin magazin. Dotate cu cheiță dar necesitând o monedă de 50 de bani, au un dezavantaj: nu sunt suficient de spațioase.

Aveam rucsacul de laptop la mine, cu kindle-ul și cadoul ei, pe care tocmai îl ridicasem de la MangaShop și din nefericire nu păre să încapă. Întreb paznicul de lângă mine, un bărbat de vreo 50 de ani, dacă îl pot lua cu mine. Nu se poate, îmi zice el, lăsați-l sus, pe dulap.

Mă uit și la Alex, mă uit și la el... Eu nu îl las, zic ferm pe poziții. O fi paranoie, dar paza bună trece primejdia și chiar aveam după ce să plâng, ce aveam în el costa destul. Paznicul, la fel de ferm, nu vrea și pace! Nu e voie, nu se poate! continuă să insiste deși îi explic că nu am nimic la mine care s-ar putea regăsi și în magazin. Drept urmare îl afund mai cu forță, în încercarea de a nu strivi nimic, și reușesc să închid ușița.

Deci MegaImaju' vieții mă crede un infractor și nu are încredere în mine că nu voi băga nimic în rucsac (se știe doar că e cea mai practică metoda de a fura, îl dai jos din spate, îl deschizi, îndeși chestii înăuntru și te rogi să nu te vadă nimeni), dar are pretenția ca eu să am încredere să îmi las bagajul pe un dulap, chiar lângă ușă, cu chestii în el care valorau aproape cât salariul pe o lună al paznicului. Beton logică, ce să zic. Bravo, MegaImage!

hoț
Poate dacă arătam așa înțelegeam de eram rugat să las sacul la intrare... sursa

Cei din MegaImage nu sunt singurii care procedează așa, deși recunosc că depinde și de paznic. Unii sunt rezonabili și logici, altora li se urcă dramul de responsabilitate la cap și te privesc ca pe un ciorditor garantat, chitit să îi fenteze.

E cea mai cretină politică.

Am făcut în seara aceea cumpărături în valoare de peste 130 de lei (rămăsesem fără multe prin casă, în special produse de curățenie) și doar inconveniența de a cumpăra din alte părți în acel moment m-a ținut din a ieși iritat din magazin. M-am abținut oricum să iau mai mult decât aveam nevoie.

Din nefericire, la noi există uneori tendința de a trata clientul ca pe un infractor. În loc să oferi servicii în ajutorul acestuia (dulapuri mai spațioase în care să își poată depozita în siguranță bagajele, de exemplu), atitudinea e una inversă. Bă, clientule, treci și bagă alea încoace, să fiu eu sigur că nu ai cum să furi nimic, fir-ai tu să fii de hoț, lasă că te știu eu!

E o atitudine urâtă și costisitoare. Nu o dată am evitat să cumpăr din astfel de locuri în favoarea altor magazine mai micuțe, poate mai scumpuțe, dar mai prietenoase. Ba chiar dintr-un astfel de loc chiar am renunțat să mai cumpăr punct! deși înainte îmi făceam săptămânal cumpărăturile acolo.

Partea paradoxală este că, din ce am observat, majoritatea celor care se află într-o astfel de situație sunt asemeni mie: tineri cu un rucsac în care au un laptop, o tabletă, un e-reader, etc. și alte lucruri pe care nu ai vrea să le lași nesupravegheate. Nu cred că am văzut vreodată o persoană cu adevărat dubioasă cu geanta după ei în magazin. Acei mușterii au alte metode :)

Pe de altă parte, cred și că e dreptul magazinelor să își stabilească singuri politicile față de cei care le calcă pragul. Ei aleg să îi trateze ca pe potențiali infractori și nu ca pe viitori clienți. Iar eu aleg să fac cumpărăturile în altă parte.

E adevărat că are balta pește dar nu spune nimeni cine e pescarul.


Categorii
personal  |  opinii  |  recomandari de carte  |  avem multe pisici  |  otaku stuff  |  rants  |  aberatii