Am fost la concertul Subcarpați de la Crama Tohani

În 2023 au început concertele anuale ale formației Subcarpați la Crama Tohani. Am aflat de ele anul trecut dar o răceală zdravănă ne-a împiedicat să mergem. Biletele au fost donate unor prieteni care s-au simțit fenomenal acolo și au făcut reclamă evenimentului. Iar anul acesta am avut, în sfârșit, ocazia să îi însoțim și să vedem ce am ratat.

Concertul de anul acesta a avut loc chiar sâmbăta trecută, pe 12 septembrie, în același loc. Am mers (fentând răceala cu succes), ne-am simțit bine, recomand la rândul meu evenimentul, dar cu niște mici asteriscuri, ca să știți din timp la ce vă băgați.

Dar până atunci, pe scurt: biletele de anul acesta au costat 150 de lei la preț de early bird (au fost disponibile pe IaBilet și, atenție, s-au dat destul de repede), și au inclus o sticlă de vin la două persoane, și o "cină", plus accesul la activități adiacente, precum "culesul de struguri".

Așa cum s-a menționat și în descrierea oficială a evenimentului, în zonă se cam lasă frigul seara. Aduceți o geacă sau un hanorac mai călduros, ideal ceva bun și de ploaie în caz că prognoza dă semne că ar fi posibil. Păcălit de vremea mult mai caldă din București, am mers doar cu o cămașă la mine și am regretat.

Acestea fiind spuse, să îi dăm drumul!

Programul

Încep cu programul, pentru că nu este un concert tradițional unde te duci, vezi formațiile din deschidere apoi aștepți headlinerii.

16:00 - s-a dat drumul la accesul public și vizitatorii puteau intra în cramă.
17:00 – 18.30 - s-a organizat culesul de struguri.
19:30 - a început "cina".
20:30 - concertul de deschidere.
21:00 - concertul Subcarpați.

Locația

Crama Tohani, sau mai bine zis Crama Apogeum, e situată la nici 90 de kilometri de București, chiar la șosea (și la nici un kilometru jumătate de casa bunicilor, unde am copilărit).

E foarte ușor accesibilă cu mașina dar nu e imposibil de ajuns nici cu trenul. De la gara Mizil până acolo sunt doar vreo 6 kilometri, deci e fezabil și mersul pe jos, dacă nu vreți să vă complicați cu serviciile de maxi-taxi, despre care știu că există. E o stație de plecare, relativ aproape de gara și o stații de sosire realmente aproape de cramă (în funcție de rută, dacă e spre Tohani, Călugăreni sau Jugureni), dar nu am idee de programul exact de circulație.

Crama oferă și servicii de enoturism (adică vizite pentru pseudo-alcoolicii pasionați de vin) sau degustări, drept urmare e capabilă să facă față unui concert de genul (număr relativ restrâns de oameni, poate câteva sute). Și, apropo, Tohani Trail Race a trecut ea și pe acolo!

În principiu are și câteva locuri de cazare dar slabe șanse să le găsiți disponibile în perioada concertului dacă nu faceți rezervări din timp. În anii trecuți s-a permis camping în perioada concertului, dar anul acesta opțiunea nu a mai fost disponibilă. Nu am idee dacă se va mai reintroduce sau nu, dar din ce știu în zonă mai sunt oportunități de cazare, cum ar fi la Ferma Dacilor (cam la 4-5 kilometri de cramă), dar cu mențiunea că e totuși locul unde a avut loc infamul incendiu... Nu pot oferi mai multe detalii sau link-uri, cu familie în zonă nu am avut niciodată nevoie de cazare.

Activități înainte de concert

Până începe concertul ai cu ce să omori timpul și poți vizita mini-obiectivele turistice ale Cramei (anul acesta au avut inclusiv un vernisaj cu picturi făcute de unul dintre artiștii de la Subcarpați).

Sau te poți plimba prin zonă, una de-a dreptul pitorească. De exemplu, clădirea în care a avut loc vernisajul e "păzită" de niște grădini superbe.

Eu unul am apreciat în mod deosebit clădirea ce părea împletită ca o târnă (sau coș).

Vizitatorii au avut acces și la vii, să guste o boabă de strugure până începe concertul, sau pot participa la culesul de struguri. Anul acesta au avut o mini-competiție unde oaspeții primeau un coș de struguri și niște foarfeci și dacă reușeau să strângă 20 de kilograme de struguri (cu o marjă rezonabilă), puteau fie să ia coșul acasă gratis, fie să primească o sticlă de vin.

Nu a existat o înscriere oficială, din ce am observat, și nu se punea problema să te înscrii din timp pentru cauză că aveau locuri limitate. Pur și simplu mergeai acolo (drum drept de la intrarea în cramă, și vizavi de vernisaj, nu se putea rata) și vorbeai cu organizatorii ca să primești coșul și cele necesare. Când terminai, te așezai la mini-coada celor ce așteptau să își cântărească coșul.

Din ce am înțeles, puteai și să cumperi strugurii dacă erai interesat, dar nefiind struguri de masă nu era la fel de tentant (oricât de gustoși ar fi fost). Competiția, în schimb, a făcut lucrurile mai interesante. Chiar dacă nu ne-am băgat, cei care au făcut-o păreau să se distreze. Noi ne-am uitat la ei și am savurat un pahar rece (și gratis!) de must proaspăt.

Cina

Pe mine m-au cam păcălit. Când am citit "cină", m-am așteptat la o veritabilă cină, undeva într-o sală de restaurant din cramă, cu felul 1, felul 2, poate și un pic de desert, plus sticla de vin promisă în bilet (o sticlă de vin gratis la 2 persoane).

M-am întâlnit în prealabil cu grupul cu care am mers și chiar am luat cina în calcul când a fost vorba să mâncăm la prânz. "Ceva mai lejer", am zis, să lăsăm loc și pentru cina de la concert. Cina de la concert? Patru sarmale pe o farfurie.

Mai trebuia să stai și la o coadă imensă ca să îți iei porția...

Dar ca să fiu corect, coada s-a mișcat incredibil de repede (dacă toate cozile ar avansa ca asta, nu ar mai fi văzute ca o tortură) iar sarmalele au fost gustoase. Dincolo de faptul că m-am simțit un pic păcălit de descriere, nu am ce să le reproșez. Și eu am fost, poate, un pic cam nerealist. La 150 de lei, cât am dat pe bilet, era cam greu să organizezi și o cină în toată regula, atât logistic, cât și financiar, mai ales că trebuie să incluzi și sticla de vin și concertul.

Concertul

Concertul a fost fain. Cei de la Subcarpați sunt o trupă care știe să facă atmosferă, combinând folclorul cu ritmuri moderne într-un mod care "nu e neapărat manele, dar e ceva să placă la toată lumea".

Au venit oameni de la mic la mare: familii cu copii, adolescenți, tineri de 20 de ani, adulți în toată firea dar și persoane mai în vârstă. Mulți s-au instalat din timp în fața scenei, pe o pajiște verde, unde au putut asculta muzica pusă de un DJ în timp ce savurau un pahar de vin.

Fiind pe o pajiște, automat nu te puteai înghesui chiar la fel de rău ca la un concert normal. În plus, puteai să te dai mai în lateralul scenei (de unde e făcută poza de mai jos), ca să nu simți tot corpul cum îți vibrează de la boxele imense.

Chiar dacă terenul a fost un pic mai inegal, mai cu hopuri, mai cu valuri, a fost și mai puțin dur decât asfaltul și betonul cu care sunt obișnuit. A fost un concert de la care am plecat fără dureri de talpă iar faptul că existau numeroși copăcei de care te puteai sprijini a fost un bonus.

În ceea ce privește sonorizarea în sine, a fost printre cele mai bune. Nu e un subiect unde să mă pricep dar pot spune că nu am simțit că s-a auzit gâjâit, că nu am distins vocile artiștilor sau instrumentele muzicale implicate. Ce s-a auzit, s-a auzit destul de clar și fără un exces de bass.

A început la timp, apoi s-a lungit până undeva după ora 22:00, când deja se întunecase bine afară și simțeai altfel atmosfera. Aproape 2 ore de muzică dar fără să țină locuitorii din zonă treji până la ore nesimțite, un lucru iarăși de apreciat.

Atmosfera

Atmosfera a fost probabil cel mai plăcut lucru la acest eveniment. În primul rând, e altceva când ești în natură, în afara orașului, iar clădirile pe care le vezi sunt cu un aer mai rustic. Te încarcă cu energie pozitivă, oricât de clișeic ar suna asta.

În al doilea rând, a curs mult vin, ceea ce a făcut lumea bine dispusă. Paradoxal, nici nu am observat bețivi pe acolo sau, mai bine zis, genul de bețivi care cad din picioare, fac scandal și sunt deranjanți la alte concerte. Tot ce am observat a fost multă voie bună și energie, poate și din cauză că vinul nu e tocmai alcoolul de preferință al bețivanilor notorii.

În al treilea rând, a fost o vreme schimbătoare de toamnă, cu ceva ploi. Te-ai fi așteptat ca asta să fie un minus, dar pentru a doua oară paradoxal, a făcut lucrurile mai distractive. Nu au fost ploi lungi și torențiale, ci ploi scurte de toamnă, care nu deranjau așa tare și îți reaminteau că ești în natură și ai mai scăpat de betoane. Și cum s-au oprit chiar înainte de concert, nici nu au pus probleme reale.

Facilități

Pe scurt, au existat vreo 10 toalete ecologice, și câteva mini-pompe cu apă unde să te poți spăla pe mână. Inițial aș fi zis că sunt puține dar nu am stat niciodată la o coadă mai lungă de 2 persoane, iar adesea găseai liber când aveai nevoie.

Nu am auzit de garderobe, dar fiind în aer liber și un eveniment de grup, nici nu a fost nevoie. Te puteai instala pe o păturică, pe o bancă, și să dai jos geaca până la lăsarea frigului de seară.

La capitolul apă și mâncare... a fost mult vin. Bun și la prețuri accesibile, de producător, inclusiv sticla gratis inclusă în bilet. Primeai și gheață (gratis) și niște pahare de plastic, surprinzător de elegante, pe care regret că am uitat să le iau acasă, pentru că ar fi fost niște suveniruri faine de tot.

Apa, atât cea plată cât și cea minerală, costa 10 lei per 0.5 litri, un preț piperat dar să zicem normal pentru genul acesta de eveniment. Mai exista și o tonetă stil street-food de unde puteai cumpăra diverse feluri de cafele și snacks-uri gen sărățele sau alte produse de patiserie. Iar peste tot s-a putut plăti cu cardul, deci nu a fost stres pentru cei care nu aveau cash la ei.

În rest, fiind ditamai crama, cu mult spațiu verde, se găsea un loc unde să te poți așeza, fie direct pe iarbă, fie la o băncuță sau chiar masă, ca să nu stai tot evenimentul în picioare.

Concluzia?

Închei cu o notă personală. Ca unul care a copilărit în zona respectivă, ce părea un soi de "nicăieri", nu aveți idee cât mă bucură când văd că se mai dezvoltă și devine gazda unor evenimente respectabile, ca acest concert de toamnă, sau ca a deja tradiționalei curse cu obstacole Dac Warrior!